Liberalismul: pro și contra. O idee ce refuză să moară, deși nu știe ce o ține în viață
- 10-03-2017
- Nr. 863
-
Observator Cultural
- Actualitate
- 2 Comentarii
La Editura Adenium, a apărut volumul colectiv Liberalismul: pro și contra. O idee ce refuză să moară, deși nu știe ce o ține în viață, coordonat de Sorin Adam Matei, Caius Dobrescu și Emanuel Copilaș. Volumul este structurat în trei părți: Liberalismul: definiții și viziuni prospective (cu studii de Zoe Petre, Caius Dobrescu, Paul Kun, Vladimir Pasti), Liberalismul românesc: de unde, încotro (cu studii de Sabin Drăgulin, Daniel Barbu și Dorin Tudoran) și Liberalismul: dezamăgiri și provocări (în care sînt publicate contribuții semnate de Adrian‑Paul Iliescu, Vasile Pleșca, Andrei Miroiu, Gabriel Andreescu). Prezentăm, în această pagină, un fragment din „Introducerea“ editorilor și trei articole ale coordonatorilor scrise special pentru revista Observator cultural. „Liberalismul, și nu numai cel românesc, moare. Unii spun că se stinge de inimă rea. Liberalismul ar fi trădat ideea soră, egalitatea. Alții spun că i-a ajuns cît a trăit și că nu mai este loc și pentru el în sociabilităţile viitorului, bazate nu pe autonomia individuală, ci pe solidaritatea de grup. Alții cred însă că liberalismul trece printr-o fază de metamorfozare. S-a dus să moară puțin, ca să revină cu o nouă față și misiune. Merită liberalismul, dincolo de trădările campionilor săi de altădată și de […]
Deosebit de interesante precizarile asupra liberalismului si libertarianismului. Sunt convins insa ca cei care ,, flutura flamura liberalismului” in tara noastra sunt straini de ideile liberale. Nu am auzit a sa existe vreo intrunire in care adeptii cu carnet sau fara ai partidului liberal sa discute altceva decat cum sa ,,dea lovitura de gratie” adversarilor lor politici, fara sa-si definesca principiile dupa care ar putea sa contracareze actiunile si activitatile celor din urma.
Cu ce să începem? Adam Smith / The Wealth of Nations, cu liberalismul britanic? Cu Milton Friedmann /SUA (pe John Rawls și A. Etzionii îi consider “comunitariști”). Cunoscînd preferințele generației “ședințe” pentru “teorii” trec la subiect. Ce e în capetele, mințile celor mulți de pe stradă 2017? Cum se pot realiza dorințele și aspirațiile excelent articulate de demonstranți?
…….”,,, Să nu uităm, de pildă, că măsurile de liberalizare economică au fost aplicate de faimosul nostru „stat național unitar“, cu aceeași combinație de rigiditate procedurală și confuzie mentală pe care i-o cunoaștem prea bine. Or, birocrația este aceea care……C.D. „…….
1989 s-a pornit de la o situație specifică statelor satelit ale URSS. In NATIUNEA ceaușistă practic nimic nu mai era comun cu occidentul, UE, SUA. Muzica poate & Flower power al anilor 1960- 1970. In intreprinderile de stat românești 1949- 1989 a fost eliminată complet și definitiv vechea elită economica și înlocuită de “tovarăși” cu origine sănătoasă.
…. „….. Ceea ce a dus la conservarea, sub altă formă, a atomizării sociale din timpul comunismului. Din aceste motive, liberalismul se află astăzi în situația paradoxală de a-și asuma sarcini pe care doctrina clasică nu i le atribuia. În loc să mențină o distanță politicoasă, dar fermă față de instituțiile publice, spiritul liberal se vede obligat să injecteze inteligență și, în general, viață în corpul acestora. Atîta timp cît instituțiile se dovedesc la fel de fixe și ruginite precum căile noastre ferate (aceleași, din anii 1950), slabe speranțe să avem o dezvoltare pe termen lung. Pentru a putea face față unei realități în schimbare,..C.D… „….
Client first, firm second, my self third /MC Kinsey. E limbajul PR de azi dar precis formulat.
Clienții din est au dispărut 1990-1994 adată cu moartea CAERului. Cu vechiii clienți „socialiști” a dispărut și producția, au falimentat intreprinderile fixate spre răsărit. Clienții noi din occident au fost aduși după 1990 de investitorii „străini”, odata cu reindustrializarea, cu crearea intreprinderilor private.
Intreprinderile private „străine” cu peste 1,2 milioane angajați (peste 2,4 în cele românești) au vindecat lipsurile moștenite din naționalcomunism. Entuziasmul 1990-2007-2017 antreprenorilor privați, români și „străini” a adus tehnologia, logistica, cunoștiințele din messerii& tehnologie și clienții pentru produsele /serviciile din economia privată.
Frumoasă ceartă Keynes- Friedman….
Teoria liberală românească se poate scrie după realizarea reconstrucției economice? Ca și istoria, se poate formula după era discutată. Părerile se pot schimba.
Problemele societăților în est și în occident care se aseamană azi într-un punct cheie sunt pensiile de la asigurările budgetului de stat. Numai Olanda, Elveția, etc. au sisteme de pensii pe trei piloni. Celălate state partenere în UE sunt în situatii asemănătoare. Cu perturbații dezastruoase care nu sunt rezolvate și ne amenință permanent!
Franța are de rezolvat pensionarea „timpurie”, indiferent dacă Macron /Fillon etc. va prelua președinția. Germania (Adenauer 1957! întroduce pensia dinamică pentru a cîștiga alegerile, Willy Brandt repetă același lucru 1970) nu a reușit după 1945 să întroducă un model ca în Olanda, bazat pe acumularea banilor în fonduri de pensii. Contribualii de azi plătesc pensiile celor care au fost contribuali în trecut. Importanța politică și economică a acestui fenomen s-a văzut la parlamentarele din decembrie 2016, se vede la Atena (datorii de stat peste 300 miliarde de Euro, practic al 14 faliment de stat de la 1831- 2017).
Aici văd importanța discuției în observatorul cultural actual. Ce înseamnă liberalism azi? Ce poate fi binefăcător în România? Cum se aplică?
Multe idei prezentate aici sunt utile cititorilor. Cum se ajunge la un COMMON SENSE în problemele cheie privind economia privată și sectorul public, inclusiv problema explozivă a pensiilor. (pensiile speciale?!). Falimentul guvernului PSD înseamnă?
Cît timp mai rămîne pentru teorii, dezbateri, încercări și erori?