Libertate in intuneric

Pe coperta primei editii, din 1975, a celui mai important dintre romanele lui Kertész Imre (scriitorul maghiar proaspat laureat al Premiului Nobel pentru literatura), Fara soarta (Sorstalanság), se poate citi urmatoarea profesiune de credinta: „Nu cunosc tema mai dificila decit aceea de a vorbi despre mine insumi. Pentru un romancier, cuvintul eu poate avea o semnificatie numai in cazul in care acel eu inseamna si este egal cu toata lumea sau cel putin cu oricine, dar cel mai fericit caz este, asa cum afirma si Flaubert, acela de a nu fi eu. Numai asa, geamatul inabusit al individului lovit de aberatiile istoriei se poate inalta la nivelul obiectivitatii de neatins. Daca romanul poate juca un rol istoric, si am convingerea ferma ca poate, atunci menirea lui este demascarea organismelor si a mecanismelor totalitare. Singura mingiiere pentru autor vine din dorinta sa de a face aceasta dezvaluire in mod verosimil“. Kertész Imre este ultimul mare scriitor al secolului XX care a avut ocazia sa traiasca in doua regimuri totalitare si care a facut din traumele generate de fascism si comunism sursa de inspiratie a operei sale. Autobiografia sa poate fi, asadar, rezumata intr-o singura fraza: „De altfel, m-am nascut in 1929 […]