Libertatea de expresie si abuzul de drept

Motto: – Ce-au zis de tine nu-i nimic. De mine au scris ca mi-as fi construit piscina in apartament. – Ehe, daca-i asa, asta tine de penal, dom’ne! (Fragment dintr-o dezbatere televizata intre doi jurnalisti) A devenit deja un loc comun afirmatia ca libertatea de expresie este unul dintre putinele cistiguri certe ale societatii romanesti dupa 1989. La adapostul acestui principiu insa au fost si sint, din pacate, incalcate in mod sistematic valori fundamentale ale societatii democratice. Astfel, nu in putine cazuri, in „numele“ libertatii presei, viata particulara a persoanei a fost tratata ca bun public, iar demnitatea si onoarea acesteia, ca simplu moft. In numeroase situatii, instigarea la ura etnica sau rasiala a dobindit aura unui emotionant indemn patriotic, in timp ce mitocania si injuriile scrise au fost privite ca scuzabile tabieturi de autor de pamflete. In „numele“ aceluiasi principiu, moartea unei mame, de inima rea, pentru acuzatiile injuste aduse fiului sau a trecut neobservata ca „paguba colaterala“ a „raidurilor“ presei libere, iar etichetarea unor oameni onesti drept tradatori si a unor carturari drept analfabeti pare acceptata cu ingaduinta si resemnare. Intr-un asemenea context, recentele si firavele incercari ale justitiei de a atrage atentia ca libertatea presei si, in […]