Libertatea jocului

(Gabriela LEONIDA – absolvent master Antropologie, co-autor la Arca lui Noe) Am primit un telefon: „Am ceva sa-ti spun“. Pentru un moment s-a sters toata lumea din jur, era vocea unuia care anunta o moarte: „S-a inchis Sala Timp!“. Am tacut in telefon de ambele parti, am mai schimbat citeva respiratii, apoi am inchis de comun acord. Mi-am amintit de prima mea vizita la MTR, in ’98. Am colindat ce-am colindat prin sali, dar cind am intrat in Timp si in camaruta de dincolo de Timp, am avut un soi de sclipire. Acolo mi s-a parut punctul cel mai puternic al muzeului, care scotea restul obiectelor din obisnuita incremenire a expozitiilor permanente. Am recunoscut aerul casei bunicilor mei de la tara, am putut sa asimilez imaginile obiectelor pe care le vazusem pina aici ca pe ale unor obiecte ale mele, mi-am gasit locul intr-o dinamica a lor. „Dincolo de aceasta usa nu mai exista timp“ – statea scris pe ultima usa. Ultima sala era ceea ce, aveam sa aflu mai tirziu, Irina numea „spatiu incomod“, care te obliga sa fii creativ, o debara in care ai fi vrut sa-ti micsorezi dimensiunile ca Alice in Tara Minunilor. Un loc in care […]