Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.
Licantroapa cu trei ţîţe şi alte povestiri la fel de erotice
Dan ALEXE - Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase
- 02-05-2014
- Nr. 720
-
Bogdan-Alexandru STĂNESCU
- Literatură
- 5 Comentarii
Pe la 25 de ani am început să pictez. Era în perioada cînd scriam şi cronică de artă. A fost nevoie de un prieten foarte sincer şi cu talent pedagogic, care m-a rugat într-o seară să desenez un măr. Mi-am dat seama că nu sînt în stare, dar că l-aş putea descrie destul de bine. Adică am putut să re-creez imaginea unui măr cu ajutorul cuvintelor. Ceea ce reuşisem să fac în cărbune semăna cu orice alt ceva, hipopotam, raţă, scorpie de baltă, măr nu era. Tot atunci am abandonat şi cronica de galerie, pentru că era acolo mai multă impostură decît într-o şedinţă de guvern – poţi spune orice despre o expoziţie, nu există nici măcar riscul ca un citat prost ales să te dea de gol. Mi-a plăcut foarte mult Cabal in Kabul, şi nici nu cred că dacă eu m-am dovedit impotent în faţa micuţei mele violon d’Ingres, altul e în mod automat la fel. Din păcate, în cazul lui Dan Alexe, acolo unde prietenul trebuia să-i spună „Nu ştii să scrii“, acela vine şi spune: „Rar mi-a fost dat, în ultima vreme, să citesc ceva mai viu şi mai vibrant, mai uman şi mai firesc, […]
ooo, doamna alina popescu, sinteti din nou pe urmele lui bas! trebuie sa fie flatant pentru autor.
@d-lui Radu Paraschivescu
Dupa cum vedeti, articolul lui BA Stanescu incepe „rastignirea”cartii chiar de la prefata dv.(fara a va cita ), chestiune mai penibila decit metoda urechista la care va referiti.
Pe urmele opiniilor dv., BAS incearca sa nege orce fel de calitate a volumului lui Dan Alexe,trecind de la ofensa la vulgaritate groasa; chiar lipsea o asemenea reglare de conturi(asa pare a fi) in paginile Observatorului?
Din fericire, gasim in cronica d-nei Cristina Manole (O.C.,”Lecturi in vremuri….”)opinii interesante si complet opuse celor de mai sus:”Miros de roscata” este „o surpriza”placuta, prefata cartii -amicala pe buna dreptate, deoarece volumul este bine scris, entuziasmind-o pe autoare; drept pentru care aceasta considera ca ar trebui nominalizat „la Premiile Observator cultural 2014”.
O fi functionind diferenta fireasca de opinii, dar de la „eram eu: hauleam dindu-ma cu capul de pereti,cu balele curgind….”(BAS) pina la premiere e o cale cam prea lunga…
Cu stima,
Alina Popescu
Pentru domnul Marius Popescu: nu cred ca am scris o prefata „belicoasa”. Sau, ma rog, pentru mine „belicos” inseamna altceva decat pentru dumneavoastra. V-as fi recunoscator daca mi-ati arata unde anume in prefata am scris despre „produsele de marketing ale editurilor concurente”. Chiar m-ar interesa sa stiu cum procedati, cum gasiti intr-un text cuvinte care nu exista acolo. Daca tot citati, faceti-o riguros, nu urechist. Daca lucrez la Humanitas, nu inseamna ca am ceva de impartit cu alte edituri. Le-am laudat cartile care meritau laudate de cate ori am avut ocazia, fiindca asa mi s-a parut firesc. Un autor sau o carte nu trebuie sa cada victima rivalitatii unor edituri si editori. In plus, traduc de ani buni carti pentru „editurile concurente” Humanitasului, asa ca nu vad rostul acestei insinuari nedemne. Radu Paraschivescu
Eram pe punctul de a cumpara acesta carte cind am dat peste prefata belicoasa a lui Radu Paraschivescu – vorbeste despre publicul moliu care s-a predat in fata unor veleitari, produse de marketing ale editurilor concurente. Grotesc. Apoi am gasit un fragment, publicat pe blogul autorului. Si i-am multumit lui Radu Paravischivescu ca m-a ferit de-o cheltuiala. Fragmentul, oricit de scurt, reuseste sa contina atit de multe enormitati (fie machism optecist – ilustrat de cronica de mai sus, fie stilistici grotesti – un barbat „se goleste” intr-o femeie, „oleaca”) incit ai senzatia ca acesta carte e scrisa de un testicul al unui enorm romancier roman al carui nume nu-l voi mentiona.
Acum niste ani Dan C. Mihailescu se arata lezat (o provocare – marca proprie) de apetenta pentru orificii a literaturilor tinerilor autori romani. Sint curios ce-o sa-i faca acesta carte.
Un „parfum de femeie” intors pe dos. Mi-ar putea folosi – lectura asta – ca sa ma razbun pe o teorie a literaturii care a intrecut masura si in care s-a fortat nota rau de tot in ultimii ani; cate un termen din arsenalul teoriei a devenit personaj – vad bine?; ma intreb daca nu cumva aceasta era si intentia lui Dan Alexe, de a se razbuna cumva, in ruliu si tangaj printre clisee verbale si imagini din filme(le) cu Al Pacino si DeNiro, de a se razbuna, zic, pe inventiile de tip „eul liric” vs eul viril…; care va sa zica ian sa vedem ce se mai poarta in materie de surprize pe suport de hartie de la Liviu Rebreanu incoace – vezi scena din Rascoala, scena pe care o citeam pe sub banca; nu’s ce sa zic: da, da’…nu.