Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.
Lilian Zamfiroiu a demisionat din funcţia de preşedinte al ICR
Comunicat de presă despre demisia preşedintelui ICR Vineri, 24 aprilie 2015, preşedintele Institutului Cultural Român, domnul Lilian Zamfiroiu, şi-a depus demisia din funcţie la cabinetul Preşedintelui Senatului României. „Decizia de a demisiona vine ca urmare a unei analize pe care am efectuat-o asupra situaţiei actuale a ICR, în urma căreia am constatat că obiectivele pe care le-am asumat la preluarea mandatului – în urmă cu aproape doi ani – au fost deja atinse. Instituţia se plasează astăzi echidistant atît în raport cu partidele existente pe eşichierul nostru politic, cît şi cu diversele curente artistice din lumea culturală românească; principalele programe au fost puse în acord cu standardele europene din domeniu şi funcţionează atît de bine pe cît le permit alocările bugetare; a fost reluată finanţarea revistelor româneşti de peste Prut, în timp ce programele dedicate românilor din afara graniţelor se concentrează mai mult pe zonele unde există o nevoie reală de păstrare a identităţii, de cultivare a tradiţiilor şi de păstrare a limbii române; principalul public ţintă al ICR a redevenit cel străin – fără a neglija, însă, aportul comunităţilor româneşti din străinătate la procesul de transmitere a mesajelor noastre către acest public ţintă; în sfîrşit, dar nu în […]
1. Zamfiroiu n-a facut politica, n-a scris gretoase articole de proslavire a presedintelui Basescu, cum faceau Patapievici si Mihaies, care demolau tot ce nu convenea liniei Basescu. Articolele politice ale lui Mihaies din „Evenimentul zilei” sunt mostre de atac furibund impotriva celor care il criticau pe Basescu;
2. Lilian Zamfiroiu a pus ICR pe linia de plutire si a invitat la evenimente/ a tradus tot ce are cultura romana mai semnificativ, in momentul de fata, de la scriitori si eseisti (Matei Visniec, Norman Manea, Gabriela Adamesteanu, Mircea Cartarescu, Ana Blandiana, Lucian Dan Teodorovici, Serban Foarta, Dumitru Tepeneag, Nora Iuga, Lucian Boia; a tradus clasici: Mihai Eminescu, Nichita Stanescu, Paul Celan, Marin Sorescu) la artisti (s-a dat exemplul violoncelistului roman Razvan Suma, mai sunt si altii, foarte buni!) si la creatori de film si de teatru (trupe ale teatrelor nationale, dar si trupe particulare au efectuat turnee in toata Europa, cu sustinerea ICR).
Tocmai… ca n-a fost vorba despre „contactele inter-romanesti „bastinasi” oficiali – emigratzi”.
In fine, toate activitatile ICR – legate de publicul din tarile respective – sint prezentate pe site-ul http://www.icr.ro.
Ne putem face propria parere.
Am dat exemplul ICR Lisabona pentru ca acolo a fost un concert sustinut de un roman destinat tocmai publicului din Lisabona.
Si tot in Portugalia vor participa, in iunie si iulie, doua trupe de teatru din România, invitate de teatre portugheze. Cele doua teatre sint: Unteatru din Bucuresti si Teatrul National din Cluj-Napoca.
La cererea gazdelor portugheze, se vor juca spectacole de Matei Vişniec.
Matei Vişniec, care are citeva piese traduse acolo, va fi jucat si de doua trupe de teatru portugheze, asa ca se poate vorbi de un dialog cultural romano-portughez.
Nu a colaborat cu securitatea CA POLITIE POLITICA, el insusi recunoscandu-si colaborarea „informationala”. Ca a fost adjunctul (umbra) lui Manolescu la UNESCO desi singura sa legatura cu cultura e o teza de doctorat indigesta despre relatiile diplomatice romano-italiene (am rasfoit cartea doar cinci minute ca sa ma conving ca-mi pierd vremea) treaca-mearga, era „La ordin, sa traitzi!” Dar ambasador la Vatican inlocuind un intelectual de talia lui Tataru-Cazaban e prea de tot. Doar o noua dovada de secu’ reloaded pe stil nou.
O fi facut si ceva la ICR – posibil, nici nu era greu dupa Marga. Nu am datele necesare sa ma pronunt, dar mi se pare ridicol sa focusezi activitatea unui vector cultural national spre contactele inter-romanesti „bastinasi” oficiali – emigratzi. Dar, repet, nu am toate datele, poate or fi fost si ecouri importante in lumea intelectuala a tzarilor cu sedii ICR, dar eu unul nu le-am intalnit prin capitalele pe unde am ajuns in ultimii 2-3 ani.
Doamna Liana Saxone-Horodi are o opinie pe care ar fi bine sa o respectam. Doamna Saxone-Horodi apreciaza activitatea lui Lilian Zamfiroiu la ICR.
Daca aveti vreun comentariu legat de evolutia lui Lilian Zamfiroiu la ICR, va rog sa-l faceti. Am publicat si un interviu. M-as bucura daca ati comenta evolutia lui Lilian Zamfiroiu la ICR, interviul pe care l-am realizat v-ar putea oferi acest prilej.
Apropo de „recrutare”: stiti ca exista o hotarire definitiva a Înaintei Curti conform careia Lilian Zamfiroiu nu a colaborat cu Securitatea? Am vazut acea hotarire, e pe site-ul Inaltei Curti.
Pe mine ma interesează si prezentul, daca ICR, dupa perioada nefasta de sub presedintia lui Andrei Marga, a functionat si daca a putut reprezenta cultura romana în strainatate? Dupa cum am observat, scriitori si artisti romani sint reprezentati in strainatate de ICR.
Eu cred ca ICR, in ultimii doi ani, a functionat cu bune rezultate. Repet intrebarea: de ce nu comentati la interviu? As fi curios sa aflu un punct de vedere despre cei doi ani ai lui Lilian Zamfiroiu in functia de presedinte al ICR.
PS Concertul violoncelistului roman Razvan Suma, in Catedrala Patriarhala din Lisabona, a fost minunat. Un concert cu public din Lisabona care a umplut pina la refuz Catedrala. Si prezenta publicului portughez, si ideea invitarii lui Razvan Suma apartin ICR-ului. Si s-a vorbit despre cultura romana, despre un artist roman.
Ovidiu Simonca: explica-i, domnule, ca L Z a primit doar o noua „misiune” si ca „recrutat” inca din anii 80 e „La ordin, sa traitzi!”
Demisia domnului LILIAN ZAMFIROIU îmi întărește CREDINȚA că, TOT CE-I BUN NU ARE VIAȚĂ LUNGĂ !
Am convingerea că, după doi ani doi ani de mandat la conducerea instituţiei, pe care domnul Lilian Zamfiroiu le apreciază că s-au caracterizat ca „o tranziţie spre normalitate, cu suişuri şi coborîşuri, aşa cum este şi viaţa însăşi“, de-abia în continuare ar fi REALIZAT mai mult.
ICR-ul este OGLINDA ROMÂNIEI ÎN LUME !
ICR-ul de la Lisabona este un EXEMPLU pentru toate instituțiile românești din lume (Ambasade și Institute Culturale) ; OAMENII AU ADUS ”ACASĂ” PE MELEAGURILE STRĂINE și OASPEȚII vin cu DRAG și în număr cât mai mare să-i viziteze.
Inimaginabil că, după 51 de ani de când am părăsit România, ceea ce se întâmplă în țara de origine încă continuă să mă mai doară. Pe piscurile înalte ale ARTEI pe care am ajuns, nu uit niciodată că ÎNCEPUTURILE au fost în România și în toate subiectele tratate, România este prezentă.