LINGVISTICA. Ecaterina MIHAILA, Limbajul poeziei romanesti neomoderne

Ecaterina MIHAILA Limbajul poeziei romanesti neomoderne, vol. I Editura Eminescu, Bucuresti, 2001, 294 p., f.p. Intotdeauna e binevenita si stirneste curiozitatea o carte care incearca sa explice, intr-un mod sau altul, cum functioneaza si cum exista micile (sau marile?), adevaratele (sau mimatele?) mistere ale poeziei. Un volum in care se dezarticuleaza textele poetice este semnat de Ecaterina Mihaila, cercetator stiintific la Institutul de Lingvistica. Sint supuse la o analiza aproape microscopica poeme din perioada ’60-’80, apartinind unor autori ca Marin Sorescu, Nichita Stanescu, Virgil Mazilescu, Cezar Ivanescu, Cezar Baltag, Mircea Dinescu, Ana Blandiana, Constanta Buzea, Stefan Aug. Doinas, Daniel Turcea, Constantin Abaluta s.a. – am citat la intimplare citeva nume. Pentru stabilirea corpusului si pentru denumirea perioadei cercetatoarea a folosit perspectivele noi ale criticii literare, valorificind, printre altele, reordonarile pe care le propune Mircea Cartarescu. Efectele poetice sint explicabile in termenii de gramatica chomskyana, conform teoriei sintaxei grupului verbal a Gabrielei Pana-Dindelegan, dintr-un punct de vedere pragmatic sau dintr-unul al esteticii structuraliste. Se dau astfel la iveala citeva caracteristici ale poeziei romanesti neomoderne: „incompatibilitatile semantice“, „verbele ilocutionare si crearea iluziei ontologice in poezie“, „distorsiunea sintactica si tensiunea semantica“, „amalgamarea domeniilor semantice cu efecte de ironie si aburd“. Se ajunge la […]