Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.
Literatură şi protest
- 28-03-2013
- Nr. 667
-
Ovidiu ŞIMONCA
- Editorial
- 8 Comentarii
Revista Observator cultural, prin doi jurnalişti prezenţi la Salon du Livre – Adina Diniţoiu şi Dan Burcea –, prin colaborarea cu Matei Vişniec, de la RFI România, ca şi prin rezumarea unor ştiri şi articole din presa franceză, s-a străduit să prezinte acest eveniment din cît mai multe perspective. Am încercat să oferim, zilnic, prin corespondenţele din Capitala Franţei, postate prompt pe site, cît mai multe informaţii de la dezbaterile, lansările şi intervenţiile scriitorilor români aflaţi la Salon du Livre. Un asemenea eveniment trebuie tratat cu cît mai multă informaţie şi cu mai puţină înverşunare. Participarea României ca ţară invitată de onoare la Salon du Livre a început sub semnul unui şoc. Mircea Cărtărescu, Andrei Pleşu, Gabriel Liiceanu (aflaţi pe lista de autori români selectată de Centrul Naţional al Cărţii din Franţa) şi Neagu Djuvara (invitat de ICR) şi-au contramandat, în ultimul moment, participarea, nedorind să cauţioneze, cu prezenţa lor, politica ICR-ului, condus de Andrei Marga. Mircea Cărtărescu a acordat un interviu Agenţiei France-Presse în care şi-a justificat refuzul participării, insistînd pe „momentele dramatice prin care trece cultura română“. Refuzul de a participa la Paris este de înţeles, pînă la un punct. Nu se poate să te afişezi sau să-l […]
Oricit de saraci am fi, datoriile de recunostinta tot le putem onora. De aceea eu, unul, nu ma intreb daca e cazul sa laudam performanta de la Paris (soi-disant spre creditul lui Marga)) sau nu, ma intreb doar daca cineva s-a gindit sa multumeasca acolo, la Salon, lui Patapievici si echipei lui,
si Katiei Danila. In fond s-a facut pe mandatul si mai ales munca lor.
Ispititor e ca nu s-a initiat o dezbatere din condei a loviturii de autopublicitate egoista, data de absenteistii de la Salon, care au facut ca 90% din presa româna si internationala sa relateze hot mai mult de boicotul domniilor lor, ignorând pe toti ceilalti scriitori români dusi la Paris. Norman Manea, care devine astfel mai candidat Nobel decât Mircea Cartarescu, avea motive recente mai puternice să protesteze prin boicot!
Reportajele post factum sunt ca o consolare intre amici, n-am convins-o, dar am fost nominalizat!
foarte frumos, ne-am vazut, ne-am placut, francezii s-au comportat impecabil, ai nostri – intre fudulie si oftica, intre proteste si tablouri vivante aplicate peste fata.au fost si cativa oameni normali in echipa Romaniei, buni gvorbitori de franceza, interlocutori placuti si sinceri, cu umor, dar sa nu fie ultimul dans, pe marginea prapastiei. europa este tot mai amenintata din afara si dinlauntrul ei,sunt tot mai multi care ravnesc sa elimine fibra culturala a Europei in diversitate, nu stim cat va rezista batrana europa fata cu furiile fundamentalist-religioase, fata cu amenintarile teroriste, destructurarile nationale sunt „la ordinea zilei”, sute de emigranti nu-si gasesc locul.
Cum sa nu-i aprecieze francezii pe romanii-scriitori, in toata aceasta criza si anxietate, cand
suntem mai aproape de Franta decat acum 23 de ani, ce vremuri triste in 1990,Paleologu se declara „Ambasador al golanilor”,iar Eugen Ionescu se autodenunta „Academician-golan”, in timpul protestelor din Piata Universitatii..astazi, in chiar inima Salonului de carte, e mai multa simpatie pentru scriitorii romani, pentru Gabriela Adamesteanu, pentru Razvan Radulescu, pentru Norman Manea – autori care au si vindut cel mai bine, dintre toti autorii romani, romane traduse in 2013 pentru Salon du Livre – „Situation provisoire” (Adamesteanu), „La Vie et les Agissements d’Ilie Cazane“ (R. Radulescu) , sau eseuri – „La Cinquième Impossibilité” (Norman Manea).
Dar normalitatea nu exista, nu se cade sa fim normali, eleganti, politicosi:
Mircea Cartarescu protesteaza, urat gest, fata de publicul francez, care l-a asteptat, care il dorea prezent la Salon du Livre. Refuzam Parisul, dar alergam fuguta la Bruxelles.
Traiasca principialitatea la romani!
Ok, Mircea Cărtărescu n-a participat la Salon du Livre din motive care țin de refuzul de a cauționa politica ICR-ului. În același timp însă, el se afla la Bruxelles participând la niște evenimente literare co-organizate de ICR Bruxelles (http://adevarul.ro/cultura/carti/scriitorul-mircea-cartarescu-despre-scandalul-mastilor-iliescu-numea-golani-cei-piata-universitatii-marga-numeste-betivi-protestatarii-paris-1_514ef88600f5182b8547aa69/index.html). Ciudată frondă 🙂
Alte Unghiuri, Alte „Realisme”, Banalităţi, Opinii şi Păreri !
Un salon de carte, ca cel de la Paris, este un prilej pentru „cetăţeanul normal ” să iasă week-end-ul la plimbare şi să vîneze mîndru de sine, autografele autorilor cunoscuţi, într-o îmbulzeală demnă de-un bîlci.
Apoi să facă pe “snobul” intelectual şi să se simtă bine, de unul singur, în grupul lui de amici.
Un astfel de salon nu este de fapt decît o imensă multi-librărie şi mulţi scriitori adunaţi la un loc.
Riscul de a fi Furat de Drogul cărţilor este la îndemînă şi a rămîne cu buzunarul gol, o savuroasă plăcere, pînă la următoare dură scadenţă.
Nimic Special. O distracţie de duminică. O bucurie elitistă, un loc deschis pentru astfel de “Adicţi”.
Ce se ascunde în spatele şi dedesubturile standurilor şi afacerilor între librării, edituri şi scriitori, e o poveste pe care “Cetăţeanul Turmentat” de carte HABAR N-ARE şi sincer, cred că, nici nu-i prea pasă.
O frumuşică aventură culturală la înghesuială şi hărmălaie, la marginea Parisului, undeva aproape de malurile Seinei.
O amintire cu Poze. O sursă de cunoaştere.
Multitudinea cărţilor, la propriu şi calitativ, în lumea occidentală, este Halucinantă
Standul românesc şi dezbaterile amestecat-răspîndite pe ici şi pe colo, au fost toate, foarte bine descrise de către Adina Diniţoiu şi Anca Fronescu.
RESTUL, dezbaterile, scandalurile, matrapazlîcurile şi alte bîrfe loccale de kcafenea, polemicile şi porcăriile culturii naţionale autohtone cu toate sferele ei de influenţe nesănătoase şi politizate “à mort” nu FAC decît să ascundă Starea Naţiunii şi a CULTURII româneşti de azi.
Încă O frumoasă poveste pentru Fraieri, pe lîngă atîtea altele, şi în aşteptarea HULPAVĂ a următoarelor.
Clişee sterpe printre catacombe, prilej de auto-laude provinciale.
“Mes amis français, savent RIEN” despre marii scriitori şi realizatori de film, români. Şi nici nu au aerul să îi intereseze. M-ascultă politicos, dînd din cap, mirîndu-se „politic diplomatic Corect” şi Viaţa curge mai departe
cu sau fără Norman Manea, Cărtărescu, Poziţia Copilului, Herta Müller, Cristi Puiu, Netzer, Pleşu, Patapievici, ETC., Băsescu sau Marga.
Ţiganii, şi nu numai, sînt la porţile Parisului, şi nu doar.
Curiozitatea lor se opreşte Aici.
REALITATEA depăşeşte FICŢIUNEA,
Ăsta nu-i decît, pur şi simplu, banalul Adevăr.
… articolul lui Alexandru Lazescu. Va multumesc.
Nu lucrez la Antena 3, si nici la B1.
In acest articol, de deasupra acestui comentariu, m-am referit la Salonul Cartii de la Paris, prezenta Romaniei, invitati, refuzuri, ce scrie presa franceza etc.
Daca aveti vreun comentariu/completare/ opinie fata de articolul pe care l-am semnat aici, va rog sa ne scrieti.
De asemenea, va invit sa cititi si celelalte articole din „Observator cultural” dedicate Salonului Cartii, grupaj ce include parerile exprimate de la Paris de Dan Burcea si de la Bucuresti de Alexandru Matei, dar si interviurile cu Jean Mattern, Boris Vesterman si Anca Fronescu – interviuri realizate de Adina Dinitoiu si Dan Burcea, la fata locului, la Salon du Livre 2013.
Numai bine,
Ovidiu Simonca
Domnule Simonca, cititi va rog textul lui Andi din revista 22. E o buna tema de meditatie pentru voi.
Şi pentru cei care n-au fost la SalOOnul de Carte (de la Paris)
Cultura nu cu vînzare se ţine ci cu obraz subţire, scriitură fină, învăţătură şi învăţăminte, talente şi şcoli bune.
Nu cu Carne de CALte, bîrfe, scandaluri şi postmodernisme de mahala, şi alte “înjurături” titluri şi onomatopee hălăduind plîngăcioase peste peisajele superbe, fioros destrămate de realitatea noastră multilateral dezvoltată originală de birt, talcioc de circ, de iarmaroc, de maidan, de-ntre-blocuri, de pleonasme, plagiaturi, şi alte vechi eterne metehne româneşti ( nostime oleacă la-nceput, învreo carte două, dar apoi obositor-plictisitoare desuete şi greţoase provincialisme manelist-becalilite de ocolit şi chiar de aruncat la gunoi)
Să fim Serioşi !
Nu tot ce se vinde se mănîncă, se bagă-n gură, suflet, minte !
Da ! e Necesar să revizuim, şi să o pornim pe o cale Nouă, dar Asta este imposibil ( deocamdată încă)
Aşa că printre lamentări mioritice, mai vindem nişte cărticele pe ici şi pe colo şi ne lăudăm cu ce-avem, c-aşa-i la noi,
Lauda de sine Ne miroase-a Bine şi,
Cine nu-i Fudul nu-i Deştept destul.