LOISIR. Ştiu eu un loc la şosea

Pe Pache Protopopescu, la nr. 27, chiar la şosea, cu terasă pe trotuar, e barul „Puţin din tot“. Îmi face mare plăcere să mă duc acolo, de cîte ori reuşesc. Un bar aşa cum ar trebui să fie multe (şi nu prea sînt de acest gen, neostentative, dar cu atmosferă inegalabilă) în „Micul Paris“ – aşa cum sînt în Parisul celălalt, invocat adeseori ca model. Un băruleţ de cartier, îngrijit şi îmbietor, care te întîmpină pe marginea şoselei. În ciuda prafului ridicat de maşini în trafic, ferestrele şi lemnăria terasei sînt strălucitoare şi firma, pe colţ, nu te lasă indiferent: „Puţin din tot“ se dovedeşte, cînd pătrunzi în local, un titlu bine ţintit, care îmbracă un concept. Barul practică o eterogenitate stilistică foarte în vogă astăzi, în controversata postmodernitate, dar nu un melanj care produce confuzie sau n-are nici un chichirez, ci dimpotrivă, unul care trasează cu gust tuşe de culoare pentru un profil şi armonizează o atmosferă. Lucrul nu se întîmplă des, chiar şi în localurile high-class – şi mai ales în cele „de fiţe“, unde sînt şanse mari ca decorurile să nu spună nimic, să fie simplă spoială.   În societatea românească „post“ (postrevoluţionară, posttranziţie, postmodernă) mă izbeşte […]