Lor, tinerilor

  • Recomandă articolul
Prea puţine lucruri bune s-au întîmplat în România în ultimii 25 de ani. Ţara a urcat muntele, mai de voie, mai de nevoie, mai împinşi de la spate, mai înghiontiţi de UE şi NATO, mai cu bombăneli, mai cu furtişaguri, mai cu discursuri pompoase, mai cu iluzii, mai cu disperări, furii sau proteste. În toţi aceşti 25 de ani a crescut o generaţie pe care nu o înţelegem cu adevărat. Reducţionismele au curs în valuri. Că e o generaţie nepregătită să înfrunte greutăţile vieţii, că e o generaţie superficială, că e o generaţie cu gîndul la plecare, că e o generaţie care n-are nici simţ politic şi nici implicare civică. Şi totuşi această generaţie, care n-a cunoscut comunismul, care a orbecăit deseori de mînă cu părinţii lor, tot mai apăsaţi de o tranziţie care le-a furat locuri de muncă, siguranţă, şi i-a aruncat într-o luptă pentru existenţă adeseori cîinoasă, acestă generaţie este la vîrsta maturităţii, a trecut de licee, unii sînt acum în facultăţi sau la masterate, alţii deja lucrează în firme în care patronii cer mult, cer performanţă, cer implicare, deşi salariile sînt cum sînt, iar programul de lucru înseammă trezitul în zori şi somnul care vine mult după […]
Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.

Comentarii utilizatori

Comentariile sunt închise.