Lucian Dan Teodorovici: Celelalte poveşti de dragoste

Podul Strîmb   Într-o seară de aprilie, eu şi cu vărul meu stăteam răsturnaţi în fotolii, la mine acasă, şi ţineam cîte-un pahar de whisky în mînă. Soţia lui i se aşezase pe un genunchi, dar nu stătea aşa, cu drag, ci părea a sta acolo pentru că e un loc dat, pentru că se cuvine să stea acolo, deşi pe cuvîntul meu că mai erau scaune în casă. Vreo cinci libere, adică cele patru pe care stătuserăm pînă cu vreo zece minute în urmă noi trei şi soţia mea, ţinîndu-l pe genunchi pe băiatul nostru, şi unul în faţa computerului. Plus unul care nu-şi găsise rostul la masă în seara aceea, dar care oricum nu era inutil. Pe el stătea acum sticla de J&B din care ne turnaserăm tustrei în pahare. Şi lîngă sticlă mai era şi un bol cu gheaţă. Dar ea, soţia vărului meu, a stat acolo pe genunchiul lui vreo două sau trei minute. Apoi s-a ridicat brusc, a dat larg din mîini şi a spus: – Băi, da’ tu nişte muzică n-ai? De fiecare dată cînd ne vizitau ajungeam şi la momentul ăsta. Iar ea ştia foarte bine că am, căci altfel nu aş fi […]