Lui Gheorghe Grigurcu

Unii trăiesc în dulce târg iar alţii,-n târg amar; la unii timpul dă în pârg, cu alţii e avar; eu ştiu cât ţi-ar fi fost pe plac să fi trăit în burgul poetului de pe Feleac, – şi te salut, Grigurcu.     Unii rezidă-n câte-un parc, mai mulţi, stau prin ogrăzi; de-aleanul, cum să te descarc, al dragii tale-Orăzi? – care sporeşte-n ceasul gri când se întoarce-amurgul… ’Nainte de-a se înnegri, eu te salut, Grigurcu.     Ne ducem traiu-ntr-un exil, în contra lui nu-i drog: nici un haşiş, nici un etil, nici scrisul, nici, te rog să-mi dai crezare, orice fel de patrie… Taumaturgul e unul şi-L cam ştii pre El… Eu te salut, Grigurcu.     Ci să ne veselim, oricât de trişti am fi, căci s-ar uita la noi tot mai urât conclavu-aniversar al Larilor şi-al unui timp ce, azi, cu tine urcu-l din şes spre-nzăpezit Olimp. Eu te salut, Grigurcu.     Amar, pe lume,-i orice târg… Îngăduie,-n foburgul pe care-l ’nalţi prin har şi sârg, să te salut, Grigurcu.   aprilie 2006