Lumea exilului (I)

Am avut fericirea de a nu fi cunoscut toate personalitatile exilului nostru. In felul acesta am incercat mai putine deceptii. Am descoperit cu vremea ca romano-americanii nu rezista prea bine scrutarii de aproape. Perioada „eroica“ a exilului, cea a generatiei ramase in afara granitelor in timpul razboiului sau scurta vreme dupa aceea, este cea care e reprezentata astazi ca purtind un nimb al sfinteniei. Multi dintre cei exilati merita respectul cu care sint evocati. In momentul in care am ajuns eu in Statele Unite, cei mai multi dintre primii care tinusera piept abuzurilor comunistilor murisera sau se retrasesera din viata politica. Generalul Nicolae Radescu, ultimul prim-ministru al unui guvern democratic din Romania postbelica, murise in 1953. Nu apucase sa stea in America decit sase ani. Initiase totusi primii pasi in organizarea conationalilor refugiati in lumea libera prin fondarea, in 1949, a Consiliului National Roman. Organizatia regrupa reprezentanti ai fostelor partide politice si reprezenta o contrapondere la influenta exercitata de miscarea legionara. Se retrage din ea un an mai tirziu si fondeaza Liga Romanilor Liberi, al carei presedinte va fi pina la moarte. Tot lui (si lui I.G. Venetu) i se datoreaza existenta gazetei Romanul, care-si propunea unirea exilului romanesc. O […]