„Lumea literara“…

Dupa peste un deceniu de la disparitia regimului comunist, „lumea literara“ romaneasca – la fel ca „lumea romaneasca“ in genere – e un straniu amestec de nou si vechi. Probabil ca nici nu se putea altfel: perioada „de tranzitie“, nu-i asa?! La prima vedere, pare o „lume noua“: libertate de exprimare si de circulatie, reviste si edituri noi, proiecte locale sau internationale, discutii despre finantari, sponsorizari – si tot restul. Doar ca – la fel ca in societatea romaneasca in genere – e o „lume noua“ cu multe mentalitati vechi, instincte vechi, idei prafuite. Si noi, desigur! Cu multi oameni vechi – si cu altii noi. La rindul lor, nu sint nici acestia din urma cu totii noi-nouti: pentru ca mai au si oamenii noi apucaturi vechi, dupa cum si oamenii vechi au apucaturi noi, nu neaparat bune, uneori da, alteori ba. Depinde ce jumatate a paharului vrem sa vedem: partea de „lume noua“ care a crescut peste „lumea veche“ sau partea supravietuitoare a „lumii vechi“, inca viguroasa si astazi, in alt secol, pe „alta lume“… Nu o tipologie a „lumii literare“ romanesti de azi vreau sa fac aici si acum, ci doar sa incerc o explicatie – una simpla, […]