Lumea românească

Amintirile colonelului Lăcusteanu (Editura Polirom, 2015, text integral, stabilit du­pă manuscris, note şi indici de Rodica Pandele Peligrad – o muncă laborioasă şi de apreciat pentru recuperarea în forma originală a unui text ce a circulat mereu cu omisiuni şi lecturi lacunare – prefaţă, excelentissimă, bine articulată sub toate aspectele, de Mircea Anghelescu, un bun cunoscător al domeniului numit trecutul românesc) este o carte fascinantă. Nu doar pentru că l-a preţuit Camil Petrescu în grad înalt, ci pentru că, citit sau recitit azi, oferă numeroase satisfacţii tuturor celor care îşi pot permite astfel de lecturi. Sub aspect istoric, politic, sociologic, antropologic, lingvistic – să amintim doar de bogăţia şi de parfumul lexical ce răzbat dintr-un text ce acoperă acea perioadă de tranziţie şi aşezare a limbii române – şi, nu în ultimul rînd, personalitatea autorului. Grigore Lăcusteanu, fiul stolnicului Ştefan Lăcusteanu şi al Elencii Lăcustencii (născută Dedulească). Născut la anul 1813, cu temperament sanguin-coleric, botezat de stolnicul Grigoraşcu Paladi. „La vîrs­ta de trei ani m-au pus părinţii la învăţătura limbii elinice“, aşa începe partea II-a, „Biografia mea în etatea nevîrstniciei şi a juneţii“, a lungii confesiuni pe care militarul de carieră, boierul, omul politic, soţul, părintele a numeroase progenituri, robul […]