Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.
„Lumea românească a ţinut cu mine“
Interviu cu Ion VIANU
- 24-09-2009
- Nr. 493
-
Ovidiu ŞIMONCA
- Interviu
- 10 Comentarii
Cărţi precum Exerciţiu de sinceritate sînt necesare unei culturi care vrea să-şi înţeleagă trecutul. Volumul apărut la Editura Polirom porneşte de la îndemnul de a ne investiga propriile noastre tăceri, laşităţi, turpitudini, înainte de a-i judeca pe alţii. Ion Vianu e măcinat de povestea cererii de aderare la Partidul Comunist, răscumpărată de denunţarea psihiatriei în scopuri politice şi de solidarizarea cu Paul Goma, în 1977. De ce Ion Vianu nu are linişte pînă nu-şi reface întreaga sa istorie, iar pe alţii nu-i cutremură nici un gînd al căinţei? Este marea întrebare a cărţii. Interviul acordat revistei Observator cultural încearcă să desluşească resorturile unui om care se mărturiseşte înaintea altora. Ion Vianu este un model de acţiune şi de rezistenţă în comunism. Deşi el însuşi spune că „are pete în trecutul său“, afirmaţia ni se pare o formă de cumpătare şi de cumpănire reală a întregii perioade a comunismului, cînd sistemul lucra împotriva ta dacă doreai să nu mai fii „la mijloc de rău şi bine“. De ce aţi vrut să scrieţi despre anii 1972-1977? În primul rînd, eu sînt într-un proces memorialistic. Am scris, împreună cu Matei Călinescu, volumul Amintiri în dialog, care era un fel de zoom îndepărtat […]
Domnilor O.S. si L.O., regret sincer ca trebuie sa prelungesc ceea ce eu n-am dorit dintru inceput sa fie o polemica. Politetea este insa o problema peste care personal, la varsta mea, nu pot sa trec, mai ales intr-o societate care ignora reguli elementare de respect interuman, care calca in picioare norme de conduita civiliizata, violentand continuu sensibilitatea si demnitatea oamenilor,. a indivizilor Incepand cu artefactele pubicitare care ne ,,trag de sireturi” de dimineata si pana seara, continuand cu robotii telefonici ai companiilor publice cu care suntem adesea siliti sa intram in legatura si -din pacate- cu unii oameni din presa. Stimati domni, va amintesc ca pastrarea anonimatului pe internet este o practica de larga raspandire si aproape unanim utilizata. Inclusiv de catre dl. L.O., caci initialele folosite sunt si ele tot un fel de anonimat, numai ca nu pot sa inteleg de ce d-nia sa ma indeamna sa fac cum zice popa, nu cum face el ! In ce ma priveste, va asigur, si textele postate de mine pe cest site cred ca o atesta, nu am de ce ma ascunde sub pseudonimul ales, cu care candva am semnat si unele materiale de presa..Vorbind de formula de adresare, precizez ca am avut in vedere utilizarea nepotrivita in context a persoanei a doua singular in loc de – asa cum e firesc- pluralul cuvenit adresantului. Falsa dilema avansata de dumneavoastra, domnilor (colegi de redactie, cumva ?) privind formularile de genul ,,stimate X”sau ,,draga X „imi pare o speculatie usor rizibila, exterioara fondului problemei. Domnule L.O :. din graba, desigur, v-a scapat in textul dv. o nedorita, sper, cacofonie, asa cum mie mi-a scapat un acord gramatical eronat in locutiunea franceza pe care mi-am permis s-o citez in finalul interventiei mele anterioare, pentru care cer scuze; a se citi deci:,,A bon entendeur, salut !”). In rest, numai de bine. Cu respect
Cum sa va spun: „domnule Monitor”? Sau „stimate domnule Monitor”?
Daca credeti ca e necesar sa fiu politicos cu un pseudonim, ok, imi cer scuze; va rog sa cititi primul meu mesaj cu adresarea la persoana a II-a plural.
Chiar conteaza atit de mult, cita vreme sinteti un pseudonim, daca va spun „stimate domnule Monitor” sau „draga Monitor”?
Si cind am folosit adresarea „draga Monitor”, am fost, cred, respectuos, chiar cu un plus de simpatie.
Eu sint un om cu nume si prenume, dvs. sinteti un pseudonim. Alegeti-va macar un pseudonim cu nume si prenume si atunci am sa folosesc, cu mai multa indeminare, persoana a II-a plural.
Daca ati fost profesor, daca ati avut elevi si studenti, deci n-ati facut ceva rusinos in viata dvs., de ce nu va declinati identitatea? Mi se pare nelalocul ei aceasta urecheala pe care mi-o aplicati. Nu tine tot de politetea elementara sa va spuneti numele real, ca sa evitam „familiarismul dezagrabil”? Eu vorbesc cu un pseudonim si trebuie sa ma adresez cu „stimate domnule…”. Ce reguli stranii impune politetea de pe net!
Dar daca sinteti o doamna, pot sa va spun „sarut mina, Monitor”?
Vad ca va framinta statutul meu profesional. Fac precizarea ca am facut pasul spre „Cotidianul” din motive financiare si tentat de presa cotidiana (unde mi-am dorit sa dezvolt subiecte politice si culturale). N-a mers. Uneori, la cumsecadenie se raspunde cu umilinte si agresivitate.
Voi spune mai multe, daca sinteti in continuare curios, dupa 1 octombrie, cind pun punct acestei scurte colaborari cu ziarul „Cotidianul”.
Mi-as dori si mi-ar placea sa am in continuare o colaborare constanta cu revista „Observator cultural”. Conducerea revistei va decide sub ce formula va angaja o colaborare cu subsemnatul.
Numai bine,
Ovidiu Simonca
Intervin oarecum off topic. Văd că unii sînt vexaţi de adresarea colocvială a lui Ovidiu. Mărturisesc că şi eu am dificultăţi să mă adresez respectuos unui nume ca Monitor. Cum să spun? Dargă domnule Monitor? Stimată doamnă Monitor? De unde să ştiu dacă e un el, o ea sau altceva? Nu mă pot adresa corect decît unei persoane care îşi declină identitatea. Şi, în general, prefer să dialoghez cu persoane, nu cu nick-name-uri. Oare de ce nu se poate ca cei care intervin aici să semneze în clar?
L.O.
Domnule O. Simonca Raspunsul dv. ar fi putut fi ceva mai transparent, intrucat sunteti o persoana publica, existati ca gazetar prin noi si pentru noi, cititorii, si, asa cum partenerilor dv. de interviurii, de pilda, le cereti sa divulge pana si cele mai intime optiuni si habitudini, nu vad de ce n-ati datora si dv o explicatie nu atat pentru intreruperea colaborarii cu C.Nistorescu (previzibila in mare masura), cat mai ales pentu plecarea din redactia O.C.. Cat despre modul de adresare utilizat in raspunsul dv., el este, ca sa folosec un eufemism, de un familiarism dezagreabil (ma bucur ca a observat acest lucru cititorul „Respect”, caruia ii multumesc pentru ca agasit de cuvinta sa v-o semnaleze..Tutuiala imi displace profund si n-am practicat-o niciodata nici cu fostii mei elevi si studenti. ,,A bon entendeurs, salut !”
Felicitari pentru ACEST interviu.
Atat pentru … INTREBARI, cat si pentru …RASPUNSURI.
Dl. Ion Vianu, un OM! Fericit!
(Personal, cred ca in 2006 nu s-a condamnat nimic, a fost doar o facatura. Nici nu s-a vrut mai mult – nici atunci, nici pe urma – de catre … prezident, care s-a folosit doar de o problema, in care, de altfel, nici nu crede cu adevarat, fiind un produs sui generis al sistemului respectiv. Poate ca personalitatile care s-au ocupat de proiect au vrut mai mult. Insa…si-ar fi depasit mandatul.)
Domnule Ovidiu Simonca,
nu pot sa nu constat (dezamagit) ca ceva s-a schimbat, totusi, la dvs.
Modul insusi al adresarii – daca nu ar fi decat acesta… Nu inteleg, de pilda, de ce (in virtutea a ce) dvs. raspundeti prin tutuire cuiva care vi se adreseaza decent, la persoana a doua plural.
Ma tem ca acest abuz de limbaj nu se datoreaza scurtei colaborari cu ziarul „Cotidianul”…
Si cred ca acest tip de pervertire (care nu este doar de natura lingvistica, din pacate) devine, in contextul romanesc, mult mai periculos.
Anume: facem excelente interviuri cu oameni minunati cum sunt Ion Vianu, Micaela Ghitescu (si multi altii, odinioara), dar, in restul timpului (in viata de zi cu zi) aplicam „stilul”… casei.
Trist.
Draga Monitor,
Poti sa ma judeci oricum, ai toata libertatea opiniei.
Da, am lucrat o luna in redactia „Cotidianului” si pentru moguli, cum zici.
De la 1 octombrie, colaborarea mea cu „Cotidianul” inceteaza.
Nu voi da acum explicatii de ce intrerup colaborarea.
Ceea ce vreau sa te asigur este ca prin acel interviu nu mi-am pregatit nici un teren pentru o angajare viitoare. Altfel spus, nu eu am vrut la „Cotidianul”, ci C. Nistorescu m-a vrut pe mine.
In luna septembrie, am publicat doua interviuri in „Observator cultural”: cu doamna Micaela Ghitescu si cu domnul Ion Vianu. Cred ca am acest drept sa propun spre publicare interviuri redactiei revistei „Observator cultural”, cu personalitati culturale.
Numai bine,
Ovidiu Simonca
Domnule O. Simonca, nu cu multa vreme in urma mi-am exprimat in acest spatiu pretuirea pentru activitatea dv publicistica, pe care o urmaresc de pe vremea cand lucrati pentru B.B.C. Textul postat de mine aci comenta interviul pe care i-l luaseti lui C.Nistorescu, prilej cu care va reprosam cu moderatie toleranta excesiva, neobisnuita pentru stilul pe care-l practicati in astfel de produse gazetaresti, cu care l-ati tratat pe interlocutorul dv. de atunci. Daca imi amintesc bine, printre alte consideratii , ati glosat in materialul respectiv pe marginea ideii ca pentru un gazetar nu este important unde (la ce patron) scrie, ci cum scrie. N-am stiut sa citesc printre randuri la vremea respectiva un gand premonitoriu, o intentie voalata de pregatire a terenului pentru recenta debarcare a dv. in portul lui C.N., respectiv in ograda unuia din mogulii presei noastre actuale,(S.O.V. &comp.) platitor, ce-i drept, de salarii/onorarii f. consistente. Ei bine, in ce ma priveste nu impartasesc deloc teza privind pastrarea autonomiei si deontologiei omului de presa indiferent pentru cine scrie si cine il plateste. Iar dl. C.N. nu este genul de conducator de gazeta care sa garanteze o politica editoriala in concordanta cu principiile oneste ale meseriei. Discretia cu care ati purces la mutarea respectiva si modul destul de ciudat in care ati ales sa colaborati in continuare la O.C., ca si acordul conducerii revistei pentru tipul acesta de -daca mi se ingaduie- ,,bigamie\”.poate naste suspiciuni. Personal regret sincer optiunea dv. si va asigur ca voi continua totusi sa va citesc cu acelasi interes, dar in mod sigur nu si paginile pe care le veti publica la,,Cotidianul\”, la a carui lectura am renuntat odata cu acel,,Am venit\”, (cu rezonante pe cat de orgolioase, pe atat de amenintatoare), asa cum l-ati consemnat in frontispiciul interviului cu pricina.
Toata pretuirea pentru harnicia si inspiratia d-lui B:M:Mehr !
Domnului Ion Vianu , toată preţuirea şi să fiţi exemplu unora şi altora