Luni de fiere
PROZA
- 19-02-2002
- Nr. 104
-
Marius CHIVU
- RECENZII
- 0 Comentarii
Pascal BRUCKNER – Luni de fiere Traducere din limba franceza de Vasile Zincenco, cu o postfata de Vasile Dem. Zamfirescu, Editura Trei, Bucuresti, 2001, 224 p., 79.000 lei Sa scrii despre Luni de fiere poate fi o mica incercare. Si nu datorita subiectului puternic ancorat in sexual – Pascal Bruckner ne arata ca (se) poate scrie un roman de o duritate sexuala nemaiintilnita cu maiestrie, fara a folosi un singur cuvint asa-zis licentios -, ci datorita problematicii subsumate povestirii. Pascal Bruckner spune raspicat ceea ce putini indraznesc macar sa gindeasca. Pare greu de crezut cum o iubire plina de poezie, traita la intensitati extreme, poate atinge intr-un timp relativ scurt punctul critic de unde cautarea febrila a noutatii sexuale se mai poate face doar prin violenta. Degradarea se produce sub ochii nostri, intr-un chip… firesc. „Perversiunea nu este forma bestiala a erotismului, ci partea sa civilizata: copulatia este demna de animal, numai devianta este umana, impunind o masura barbariei organelor, si construieste o arta complexa altoita pe o natura simplista“ (p. 72). Sexul devine pentru cuplul Franz-Rebecca un joc fara reguli, in care orice este permis atita timp cit trupul este divinizat si placerile lui cele mai ascunse si impinse […]