„M-am integrat în lumea teatrului fără a deveni prizonierul ei: …iubire şi neiubire“. Interviu cu George BANU

  • Recomandă articolul
Eseist, teatrolog şi profesor cu o carieră impresionantă, care a depăşit graniţele României, George Banu a avut o activitate intensă în domeniul teatrului, faţă de care s-a raportat, după cum el însuşi spune, atît cu distanţare, cît şi cu apropiere. Este o activitate pe care o continuă şi acum cu aceeaşi dedicaţie, în momentul în care vorbeşte despre o împlinire a cercului, o împlinire care îl îndeamnă să se aplece tot asupra temelor care l-au preocupat toată viaţa, în aspectele insuficient abordate pînă acum. George Banu s-a stabilit la Paris din 1973, a fost redactor-şef al revistei Arta teatrului, director artistic al Academiei Experimentale a Teatrelor (1991-2000), preşedinte de onoare al Asociaţiei Internaţionale a Criticilor de Teatru. A fost de două ori laureat al Premiului Uniter, în 2007 a primit Premiul Prometheus pentru întreaga activitate, iar în 2014, Premiul Opera Omnia al revistei Observator cultural. A alcătuit, alături de Mihaela Tonitza-Iordache, antologia Arta Teatrului şi a coordonat volumele colective Teatrul de artă, o tradiţie modernă, Repetiţiile şi teatrul reînnoit, De la vorbă la cîntec. Printre cărţile publicate în română, se numără Teatrul memoriei, Roşu şi aur, Actorul pe calea fără de urmă, Livada de vişini, teatrul nostru, Trilogia îndepărtării (Odihna, […]
Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.