„Ma, tu esti periculos!“

Volumul de fata contine o serie de povestiri, la granita dintre memorialistica si (auto)fictiune. Este greu sa scrii despre O limba comuna, pentru ca e aproape imposibil sa povestesti „subiectul“, fara sa-si piarda savoarea. Totul graviteaza in jurul unui io naratorial care, in ciuda acestei fonetizari acute, sufera de lipsa auzului. Dar surzenia temporara e doar un simplu pretext, de a carui artificialitate nu se mai sinchiseste nimeni. El e cirligul de care sint agatate toate povestile pline de umor ale naratorului. Canavaua aceasta nu conteaza atit de mult, mai ales ca povestile se tin scai de urechea care le asculta. Intimplarile vin buluc, fara sa tina cont de vreo cronologie, din trecutul mai mult sau mai putin real al celui ce isi zice doar io. Refuzul unui nume vine din teama de a nu ramine captiv in discursul altora despre el, caci rostirea numelui de catre Celalalt ar insemna luare in posesie. Povestile auzite sint niste stop-cadre (defect profesional, naratorul fiind student la jurnalism), imposibil de restituit prin re-povestire, cita vreme un copyright al acestei limbi pare imposibil de realizat. Originalitatea cartii consta in ineditul relatiilor care se stabilesc intre cuvinte. Naratorul are o foarte mare libertate de miscare […]