Mai ’68

Va trebui ca cineva să se îngrijească să spună că Mai ’68 a fost, înainte de toate, o poveste de iubire. Faptul că această poveste e cel mai adesea acoperită, chiar de către actorii de atunci, sub tone de comentarii politice, sociologice, ideologice nu-i schimbă cu nimic natura şi, în fond, toată lumea simte acest lucru. […] În Mai am făcut ceea ce ne plăcea. Spectacolul se oprise, oraşul fusese suspendat, răsturnat, deschis. […] Păstrez despre acel Mai amintirea unui mare calm. Vorbeam tot timpul, nu dormeam deloc, aveam teorii exacerbate, nu ne puteam abţine, de la un grup la altul, să ne contrazicem şi să ne insultăm, şi totuşi acele zile de frumuseţe convulsivă în „stea fixă explozivă“ […] sînt amintirea unei armonii. Formidabila lecţie a lui Mai se află în acest calm de gradul trei. […] Dincolo de înfruntări, aventura singulară a fiecăruia în parte, sînt sigur, a fost o sărbătoare senzuală, mai mult sau mai puţin conştientă, de fiece clipă. Cerul dis-de-dimineaţă, străduţele pustii, goana să te pui la adăpost de atacurile unităţilor de CRS, incendierile de maşini, trupurile expuse tuturor întîmplărilor, replicile schimbate repede între necunoscuţi, rîsetele. Mai ’68 ca fapt social? Am putea să repetăm […]