Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.
Mai mult decît literatură
- 16-07-2009
- Nr. 483
-
Paul CERNAT
- Literatură
- 8 Comentarii
Marea revelaţie a prozei româneşti din anul 2009 este Cartea şoaptelor a lui Varujan Vosganian. Să recunoaştem, puţini se aşteptau la aşa ceva, căci antecedentele poetului (Şamanul albastru, 1994, Ochiul cel alb al reginei, 2001, Iisus cu o mie de braţe, 2005) sau ale autorului de proză scurtă (Statuia comandorului, 1994, prototext ignorat al Cărţii şoaptelor), deşi nu lipsite de merite, nu reuşiseră să îl impună pe omul public (fost ministru, actualmente membru marcant al PNL, preşedinte al Uniunii Armenilor din România şi vicepreşedinte al U.S.R.), drept un scriitor de anvergură. Varujan VOSGANIAN, Cartea şoaptelor, Editura Polirom, Colecţia „Fiction Ltd.“, Iaşi, 2009, 530 p. Politicianul l-a eclipsat pe scriitorul „autentic“… Elaborat pe parcursul cîtorva ani, volumul – pe care trebuie totuşi să îl numim roman – condensează, pornind de la biografia şi ascendenţa familială a autorului, experienţa tragică a unui popor într-o tulburătoare naraţiune fabulatorie. Ea mobilizează deopotrivă valenţele poetului liric, ale povestitorului, ale istoricului politic şi ale liderului comunitar, absorbind ca un polipier poveştile de viaţă şi, prin intermediul lor, istoria recentă a armenilor pe care România i-a „adoptat“ după marele exod ce a urmat Genocidului din 1915, iar comunismul i-a împrăştiat, din nou, în cele patru zări. […]
Nici acest luuug (dar inconsistent) raspuns nu convinge, Domnule Cernat.
(In alta ordine de idei: asteptam si postarea mesajului meu precedent.)
Domnule Paul Cernat,
nu vedeti legatura?
Este, totusi, evidenta: cand un scriitor (sau o persoana care se declara a fi asa ceva) comite, in CV-ul personal, agramaticalitati de tipul celei citate de mine, este greu de imaginat ca poate „comite” o carte „chiar foarte buna”, ca sa va citez…
Prin urmare, nu inteleg de ce vorbiti de „lovitura sub centura”, de ce il tot pomeniti pe Nicolae Manolescu, de ce discutati „plajele textuale” etc.
Lucrurile sunt mult mai simple.
Si nu trebuie sa faceti (false) presupozitii – id est sa le atribuiti celor care va critica intentii dubioase, ganduri ascunse, afilieri manolesciene etc.
O irascibilitate care – ea!, tocmai ea! – este psihanalizabila.
Domnule „critic nearendat”,
in loc sa-l dublati pe Valer Baba – care nu e critic literar, dovada faptul ca foloseste nonsalant formule gen „plaja textuala”… – mai bine ati citi si cartea lui Varujan Vosganian care e chiar foarte buna. Aveti dreptate in legatura cu „eseele”, am citit si eu acum pagina respectiva, dar nu pe ea am comentat-o in Observator cultural… Iertati-ma, dar ceea ce faceti se cheama lovitura sub centura prin scoatere din context. Iar epitetul de „nearendat” pe care vi-l acordati cu emfaza mi se pare profund psihanalizabil.
In legatura cu asa-zisa buna plasare a lui V.V. in ierarhiile politice ale momentului, il sfatuiesc, amical, pe dl. Baba sa citeasca din cind in cind si presa cotidiana sau sa mai caute pe net. Va afla de acolo ca V.V. este, in prezent, doar un parlamentar din opozitie… Desi, din cite imi dau seama, dl. Baba e un comentator tare inocent. Atit de inocent incit e in masura sa aprecieze, sententios, ca romanul lui Varujan Vosganian „nu impune”.
Inchid paranteza. Astept un comentariu nearendat al dvs. pe marginea Cartii soaptelor. Deocamdata lasati impresia ca vreti sa ma scoateti „arendat” lui V.V. ca sa va simtiti nearendat. N-aveti grija, nu-i datorez nimic autorului Cartii soaptelor si nu astept nimic de la el in urma acestui articol.
Ma bucur ca ma cititi in Cuvantul, deduc din comentariul dvs. ca nu sinteti de acord cu ce scriu despre Istoria critica a lui Nicolae Manolescu. Foarte bine. Daca insa ati ajuns la concluzia ca intre cele doua sau trei comentarii ale mele, la Istoria critica si, respectiv, la Cartea soaptelor exista o legatura oculta, atunci aveti o problema, intrucit imi atribuiti mie modul dvs. conspirationist de a rationa.
De ce oare nu le reprosati „excesul de laude” si semnatarilor de pe coperta a patra, lui Nicolae Manolescu, Eugen Negrici, Nicolae Breban? Ma tem ca aprecierile lor cintaresc un pic mai greu decit cuvintul lui Valer Baba…
Domnule Valer Baba,
de acord cu dumneavoastra!
Sunteti (infinit) mai convingator cu acest simplu mesaj postat aici, decat Paul Cernat – cu toate paginile trudnic innegrite si publicate in „Observator”, in „Cuvantul” ori aiurea…
Iata un exemplu de „gramaticalitate” din CV-ul oficial al lui Varujan Vosganian:
„Autor a mai mult de 500 de articole de economie, politică şi beletristică, studii şi esee.”
Scuze, am scris ”tine” in loc de ”tin”…
Domnule Baba,
imi pare rau, dar consideratiile dumneavoastra despre inocenta/neinocentra „laudelor” si „inversunarilor” mele tine de teoria conspiratiei. Poate dumneavoastra va ghidati dupa asemenea strategii, nu stiu, eu va asigur ca nu, in ceea ce ma priveste. Dar impotriva cui ma inversunez neinocent oare? Cumva impotriva lui Nicolae Manolescu? Din cite stiu, e plasat mai sus in ierarhia USR decit Varujan Vosganian, asa ca logica dvs. scartaie. In plus, Varujan Vosganian nici nu e un autor prea comentat. Nu cred ca inaintea mea au fost mai mult de una-doua recenzii la Cartea soaptelor. Cartea mi se pare cu adevarat foarte puternica (iertati-ma ca nu v-am intrebat daca sinteti de acord cu aceasta evaluare, dar daca nu sinteti critic literar…), iar povestea cu corectitudinea politica o iau ca pe o gluma inocenta, se vede ca nu stiti ce e cu Genocidul armenilor. Mai documentati-va. Vreau sa stiti ca scriu intotdeauna ceea ce cred despre un autor. Pot sa ma insel uneori, dar nu trisez. Va sigur ca nu-mi plac functiile de niciun fel, iar carierismele prefer sa le las in seama altora, cu vocatie pentru ele.
Domnule Cernat, o vreme v-am crezut pe cuvânt. Pareaţi un critic absolut serios, iar textele Dvs. sunau convingător. Mai recent, de când vă citesc şi în CUVÂNTUL, am o platformă textuală mai amplă şi oarecum mai diversificată pentru a vă estima textele. Mărturisesc că mi se pare că aţi început să lăudaţi cam neinocent pe câte un autor comentat, înverşunându-vă la fel de neinocent împotriva altora. Acum se întâmplă că îl scoateţi pe Vosganian – scriitor de duminică, dar ins bine plasat în ierarhiile politice ale momentului şi, lucru extrem de important, la USR – mare scriitor mare. Ei bine, am citit cartea, nu este neinteresantă. Dar, din nefericire pentru romanul românesc, nu e mare ispravă nici de data asta. Desigur, eu nu sunt critic literar, enunţ doar o opinie. Corect politic (armeni, genocid, nostalgie, respect faţă de înaintaşi etc.), romanul nu impune, cu toate acestea. De ce îl lăudaţi exagerat, oare?
am o mare stima pentru scriitorul Varujan Vosganian, politicianul cu același nume, ca și o compasiune sincera pentru tragedia halocaustica a armenilor din 1915-1918