Majoritatea managerilor din domeniul cultural nu inteleg sau nu accepta schimbarea
- 11-08-2005
- Nr. 281
-
Ana-Maria POPESCU
- OPINII
- 1 Comentarii
Cind mi s-a ivit ocazia sa lucrez intr-un proiect, anul acesta, m-am bucurat – naiv – ca o sa intru intr-un organism bine pus la punct cu mecanisme clare si cit se poate de simple: ai un concept, ai niste resurse, un obiectiv general si trebuie sa obtii niste rezultate. Cum totul este reductibil, se poate defini si asa un proiect, in linii foarte mari. Era vorba despre un proiect deja cistigat, care urma sa fie implementat. Lucrurile mi-au fost clare in momentul in care au inceput sa mi se vehiculeze prin fata tot felul de termeni despre care aveam o vaga idee, sau nu aveam nici o idee: taskuri, gant, skateholderi, buget, matrice SWOT, resurse, logframe, deadline s.a.m.d. Un adevarat „supermarket lexical“ care defineste in mod cert un adevarat „microcosm institutional“. Mi-am dat seama ca nu stiam ce este un Proiect, iar o idee nu este in nici un caz un proiect. Iar a fi manager este, cum se spune, o alta meserie. Au existat de-a lungul timpului mari personalitati care s-au impus ca adevarate institutii. Ei sint aceia care au reusit sa schimbe curente, mentalitati. Ei au construit si au impus ideologii, au reusit sa modifice destine istorice […]
prima jumatate a articolului A.M. Popescu este o lucratura meditativ-dubitativa pe marginea unei dileme deja vechi de 30 de ani in Europa, acaparata de rivalitatea de viziune anglo-franceza: cine este mai potrivit sa conduca o institutie sau o initiativa culturala – personalitatea sau managerul. In final, tehnica textuala de a „baga in ceata lectorul” pentru a nu percepe lipsa de cunoastere a temei derapeaza catre incoerenta, asa ca i-as recomanda autoarei sa-i solicite raspunsuri la intrebarile retorice unei doamne pe nume Corina Suteu, care facea acum una an, intr-o mica adunare europeana, o afirmatie mai degraba penibila decit socanta: „Un manager bun este si el un artist!”