Manifestele lui F.T. Marinetti, în limba română

Oricine vorbeşte despre interacţiunea avangardei române cu futurismul italian este obligat să invoce publicarea Manifestului viitorimii în revista Democraţia din Craiova, condusă de Mihai Drăgănescu, în aceeaşi zi de 20 februarie 1909 cu apariţia acestuia în publicaţia italianăPoesia şi în cea franceză Le Figaro.   Filippo Tommaso Marinetti, Manifestele futurismului, Traducere, introducere şi note de Emilia David Drogoreanu, „Cuvînt înainte“ de Ion Pop, Editura Art, Bucureşti, 2009, 276 p.   Pînă aici, cultura română nu are nici un merit, întrucît Marinetti programase detonarea explozibilului futurist după lansarea misilului în mai multe puncte strategice din Europa, cît mai multe, dacă se poate, ca, în acest fel, impactul să fie definitiv şi irevocabil. Nici astăzi nu deţinem o sociologie a receptării avangardei în rîndurile cititorilor. Şi este meritul lui Ion Pop de a fi descoperit, recent, un curs despre futurism, ţinut de Ovid Densusianu la Universitatea din Bucureşti în 1922. Impactul acestuia în rîndul studenţilor trebuie că a fost considerabil. Mărturiile, atîtea cîte există, de la subtitrarea efectuată de Urmuz propriilor manuscrise cu sintagma „aproape… futuriste“ (1908-1909) şi pînă la revista 75HP (1924) sau la acel număr din Integral (1927) dedicat futuriştilor italieni, sociologia receptării futurismului italian şi a avangardei în general, […]