Manualul de poststructuralism

O deplasare vizibila spre teoriile interpretarii si pedagogia lecturii se observa in preocuparile lui Marcel Cornis-Pop o data cu stabilirea sa in Statele Unite, volumul Hermeneutic Desire & Critical Rewriting (1992), tradus recent la noi, fiind indicatorul cel mai precis al acestei mutatii. Ce-i drept, un interes emergent vizind nisipurile miscatoare ale teoriilor critice poststructuraliste se manifesta inca in Anatomia balenei albe (1982), insa acolo numele critice de referinta ale agitatei paradigme erau utilizate fatalmente sporadic, deoarece obiectul cercetarii (morfologia romanului melvillian si „generativitatea“ pattern-ului sau), precum si dinamica specifica a demersului solicitau alte instrumentare, de provenienta M. Bahtin, N. Frye sau G. Durand, intre altii (de care, in noua ipostaziere, se detaseaza mai mult sau mai putin direct, v., de ex., p. 327). Cu atit mai putin putea fi vorba in incercarea „optzecista“ despre o autoexaminare a expertizelor hermeneutice sau „antihermeneutice“, palierul respectiv fiind unul – cu toate ca performant-doctoral, in anumite privinte spectaculos – al elaborarii unui scenariu critic. In Tentatia hermeneutica si rescrierea critica avem, in schimb, de-a face cu un extrem de elaborat, multifatetat si energic-decupat scenariu metacritic, generat, fara indoiala, si prin apelul consistent la „preistoria“ doctrinelor implicate. De altfel, aceasta extensie a cercetarilor autorului […]