Marea rușine

Recenta Ordonanță de Urgență privind reorganizarea Institutului Cultural Român este o decizie stupefiantă. Motivația ei, așa cum reiese dintr-o declarație a premierului Ponta (care invoca voința de a ,,depolitiza“ instituția) și a ministrului Mircea Diaconu (semnalarea unei ilegalități de către Curtea de Conturi privind existența a doi vicepreședinți) nu rezistă celei mai elementare analize. Dacă se urmărea realmente depolitizarea, atunci ICR-ul n-ar fi fost scos de sub simbolica tutelă preziden­țială (ieri, a președintelui Iliescu, azi, a președintelui Băsescu, mîine – cine știe? – a pretendentului Crin Antonescu, foarte grăbit, dar încă puțin probabil să se instaleze la Cotroceni).   Ce om rațional poate considera că alesul și președintele tuturor românilor se implică principialmente mai mult în activitatea unei instituții decît Biroul permanent al Senatului, căruia i-ar reveni să numească 14 dintre cei 21 membri ai Consiliului de Conducere? Îi va alege oare după criterii de competenţă sau de fidelitate partinică? În ce privește ilegalitatea semnalată de Curtea de Conturi, ea datează din vremea președinției lui Augustin Buzura, adică de mai bine de zece ani. Iar dacă incorectitudinea s-a descoperit de-abia acum, ar trebui penalizat organul de control care a tolerat situația. De altfel, ca în cazul oricăror erori minore, procedura […]