Mari clasici, reinventaţi prin ludic

„Lumea trebuie descrisă nu cum e sau cum ar trebui să fie, ci aşa cum apare în vis“, spune un personaj din Donka, spectacolul companiei Finzi Pasca, din Elveţia, invitat în ediţia FNT 2014. Aş adăuga şi că, în teatru, este – şi nu doar pentru că trebuie – descrisă după cum apare în joc, cu o libertate deplină de inovaţie şi de reinterpretare. Dezinhibarea de a te reîntoarce la texte clasice şi la autori „grei“, cu o privire ludică şi proaspătă, este, din punctul meu de vedere, un semn al sănătăţii teatrului, alături de tendinţa firească a acestuia de explorare a pieselor contemporane şi a direcţiilor experimentale. Întotdeauna mi s-a părut mai complicat şi mai provocator să iei un text vechi şi să-l scuturi de anacronisme, pentru a-l reda percepţiei contemporane, decît să pui în scenă un text actual, care nu vine încărcat de bagajul zecilor de montări anterioare.   Pentru că o selecţie a unui festival naţional de teatru îşi propune să fie reprezentativă pentru toate categoriile de teatru montat în stagiune anterioară, este imposibil şi, cred, inutil să faci, într-un singur articol, un sinopsis al fiecărei montări, astfel că mă voi axa pe una dintre direcţiile pe […]