„Marile tragedii nu au limbă maternă“
Interviu cu Varujan VOSGANIAN
- 25-11-2016
- Nr. 850
-
Andreea BARBU
- Interviu
- 9 Comentarii
Recompensat cu numeroase şi importante premii, Varujan Vosganian este, în prezent, unul dintre cei mai traduşi autori români. Ingeniozitatea cu care manevrează tehnicile narative, dar şi convenţiile stilistice atestă talentul său remarcabil, precum şi forţa sa creativă. Recent, la Wroclaw a avut loc Gala celei de-a XI-a ediţii a decernării Premiului Literar al Europei Centrale ANGELUS. Romanul Cartea șoaptelor (Polirom, 2009, 2012), de Varujan Vosganian, a primit toate premiile decernate cu acest prilej: Marele Premiu ANGELUS, Premiul Cititorilor „Natalia Gorbanevskaia“ și Premiul pentru Cea Mai Bună Traducere, se arată într-un comunicat al Editurii Polirom. Autoarea versiunii în limba polonă a Cărţii șoaptelor este Joanna Kornas‑Warwas, iar editura poloneză care a publicat volumul este Ksiazkowe Klimaty. Scriitorul și traducătoarea au fost prezenți la festivitate, primind premiile din partea primarului oraşului Wroclaw, Rafal Dutkiewicz, și a președintelui Juriului ANGELUS 2016, profesorul Mykola Riabczuk. În finala din 2016 a prestigiosului premiu au intrat șapte scriitori, printre care, în premieră absolută, doi autori din România: Varujan Vosganian, cu Cartea șoaptelor (traducerea: Joanna Kornas-Warwas), şi Cristian Teodorescu, cu Medgidia, oraşul de apoi (traducerea: Radoslawa Janowska‑Lascăr). Ambele cărți au fost publicate cu sprijinul Programului TPS, derulat de ICR prin Centrul Național al Cărții. ANGELUS este cea mai importantă distincție în domeniul […]
Iata un link, domnule Truth. Daca mai vreti, va ofer.
http://www.argus-a.com.ar/ensayos-essays/557:el-libro-de-los-susurros.html
Aici e studiul madrilen
Dragă Varujan, e grav!
Sigur dvs, scriitorul, autorul, scrieți ceea ce scrieți? Dacă da, vă rog eu frumos, nu mai continuați! (că tot mă întrebați dacă să continuați…) Pentru că te apucă râsul: Universitatea Complutense din Madrid (la care vă referiți) nu „dedică” eseuri nimănui… Cine să dedice? Clădirea? Secretariatul?
Iar acele „mai multe studii” din Columbia de care vorbiți, au și ele un link, ceva? Poate pe astea le-o fi citit autoarea interviului și de-aia se referea la „unii critici europeni”, că de când cu globalizarea asta o fi făcând parte și Columbia din Europa și noi nu am aflat încă…
Însă lăsând gluma la o parte, mi-e greu să cred că vreun critic columbian ar fi comis o asemenea impietate față de Gabriel Garcia Marquez.
Dragă Truth, sar in ajutorul Andreei Barbu. Der Spiegel sustine ca romanul Cartea șoaptelor este versiunea est-europeana a Veacului de Singurătate. Universitatea Complutensis din Madrid a dedicat un eseu de mai multe zeci de pagini comparatiei dintre Cartea șoaptelor si Veacul de singurătate. In C olumbia au fost mai multe studii pe această temă, iar Cartea șoaptelor a fost invitată de onoare la cel de-al doilea festivan Garcia Marquez din 2012. Sa continui?
Pentru cel care semnează „o tânără”
N-ați nimerit-o cu linkul pe care îl furnizați: se mai întâmplă să existe și cunoscători ai limbii poloneze și nicăieri la adresa indicată de dvs nu apare vreo comparație cu Gabriel Garcia Marquez.
Nu-i faceți nici un serviciu lui Varujan Vosganian cu asemenea „cârje” de sprijin: cartea lui e mare oricum, chiar dacă nu e comparată cu „Un veac de singurătate”. Și nici nu trebuie să fie.
Stă singură pe propria-i valoare…
Pentr Andreea Barbu: Dacă sursele dvs. pentru o documentare corectă se rezumă la Ziarul Metropolis, m-am lămurit. Nu o să ajungeți niciodată o adevărată jurnalistă. Ziarul Metropolis face referire doar la un articol, acela fiind in Der Spiegel. De ce nu ati mers mai departe să intrați pe pagina ziarului respectiv, să citiți în original ce scrie acolo si să vedeți că nu e vorba de „criticii europeni” (la plural) care compară „Cartea șoaptelor” cu „Un veac e singurătate”, că nu e vorba nici măcar de un singur critic. Pentru că articolul respectiv din Der Spiegel e doar o simplă notă nesemnată și deci neasumată de vreun critic, nici măcar de vreun jurnalist al ziarului respectiv…
Iar despre jurnalismul practicat de Ziarul Metropolis… ce să mai vorbim… La Targul de carte de la Leipzig din 2014 nu l-a comparat nimeni pe VV cu Gabriel Garcia Marchez, cum titrează ei, o simplă notă nesemnată dintr-un ziar nu te îndreptățește absolut deloc să pui un astfel de titlu.
Argumentul „sunteti prea tanara ca sa fiti la curent cu ceea ce spun critici europeni” lansata de Truth e depreciativ. Critici polonezi, printre care Michał Nogaś (renumit critic literar si membrul juriului premiului Angelus), a comparat „Cartea soaptelor” cu „Un veac de singuratate”. La fel s-a intamplat in spatiu iberoamerican, asadar…doamna Andreea Barbu s-a documentat bine. Iata si dovada in limba polona: http://www.polskieradio.pl/9/399/Artykul/1433247,Ksiega-szeptow-wazny-temat-i-piekna-ksiazka
Vosganian, comparat cu Marquez, la Târgul de Carte de la LeipzigCitiți în Ziarul Metropolis > http://www.ziarulmetropolis.ro/vosganian-comparat-cu-marquez-la-targul-de-carte-de-la-leipzig/
Stimata domnita Andreea Barbu,
Citesc cu uimire ceea ce afirmați într-o întrebare a dvs., anume: „Cartea şoaptelor, comparată adesea, de unii critici europeni, cu romanul Un veac de singurătate de Gabriel García Márquez….”
Va rog, ați putea da măcar un singur nume de „critic european” care a făcut o asemenea comparație? Las la o parte acel „adesea”, că, desigur, sunteți prea tânără ca să fiți la curent cu ceea ce spun „adesea” unii critici europeni.
Dar oricât de tânără ați fi, ar trebui să vă dați seama ce enormități scrieți, chiar dacă, să presupunem, ele v-au fost sugerate chiar de Varujan Vosganian!
Ciudat titlu, metaforă fără obiect – numai în secolul XX a fost genocidul anti-armean, Shoah-ul produs de nazism, masacrele din Cambodjia, din Africa Centrală. Acum nu vorbim de Cain și Abel. Responsabilitate colectivă nu există, dar asumare istorică, la fel și numele victimelor nu pot să fie trecute într-un registru ceresc. Limba idiș apraope că a dispărut din Europa prin uciderea a șase milioane de vorbitori de idiș. În Africa triburi întregi au dispărut definitiv. Mi se pare abuziv titlul, mai cu seamă când este vorba de un intelectual armean care își iubește tradiția.