Materialitatea picturii: pasta, densitate, vibratie si adecvare. Interviu cu Horia BERNEA

Materialitatea picturii: exprimata prin pasta, prin luciu, prin raportul dintre densitati, ornamente, vibratie.… Materia pura, dar nu numai ea. Calitate esentiala a picturii, materia nu da prin ea insasi substanta obiectului de arta, ci prin justa ei dispunere si prezenta – intr-un cuvint, prin adecvare. Dupa un periplu (concret) prin arta pompeiana si prin portretele de la Fayoum, Horia Bernea formuleaza observatii legate de relatia dintre pictura si materie, dintre pictura si dimensiunile ei. El identifica o continuitate (chiar stilistica, oricit ar parea de paradoxal) intre pictura romana si icoana. Si mai departe, „intre «realismul filozofic» al crestinismului si nevoia lui de concret“, exprimata in „carnalitatea“ icoanei. Materialitatea si adecvarea devin astfel criterii de a privi arta si de a darima sabloane. Aplicindu-le la istoria picturii, Horia Bernea constata ca „in afara de arta pompeiana sau de la Fayoum, nici o alta pictura nu mai reuseste sa atinga – din punctul de vedere al unei bune plasari fata de problema materialitatii imaginii in sensul carnal al cuvintului – acea extraordinara calitate a materiei“. Si aceasta pentru ca pictura moderna a imbratisat ideea totalei respingeri a materialitatii, considerind materia un balast in calea „cautarii spiritului in arta“. V-as propune sa pornim […]