MEANDRELE MEMORIEI. Casa Davidei, loc inspirator pentru comploturi politice

Între Crăciun şi Bobotează, mai toate librăriile din centrul oraşului epuizaseră stocul primit din Cronică de familie, proaspăt tipărită la intersecţia anilor 1956-1957. Cele 24 de capitole erau repartizate în trei volume, ţinute laolaltă de o banderolă colorată. Tirajul de 35.000 de exemplare s-a dovedit insuficient şi se va dispune repede prelungirea cu încă 25.000. Se înţelege că autorul trecea printr-o stare euforică. Mulţumirea sa era cu atît mai mare cu cît punerea în vînzare a cărţii nu fusese precedată, ca astăzi, de nici o campanie publicitară. Fără a fi preveniţi, cititorii au făcut cozi la „Eminescu“, la „Sado­veanu“, iar celor prea puţin iuţi de picior le-a rămas să-şi caute şansa la „Coşbuc“, la „An­ton Pann“ şi mai departe. În culmea satisfacţiei, Petru Dumitriu îşi consulta zilnic redactorul de carte asupra eventualelor reacţii publice de luat în seamă şi a opiniilor pe cale să se contureze. Încîntat de recolta ecourilor înregistrate, numai ce-l aud, pe neaşteptate: – Domnule, îţi propun o plimbare. Nea Alexandru ne aşteaptă cu maşina, gata să ne ducă prin „mahalaua“ dumitale, unde am a-ţi face dezvăluiri istorice!   Tot drumul, prin Ana Ipătescu (fostă Lascăr Catargiu, personaj din tipologia Cronicii), prin Magheru, Piaţa Rosetti şi Domniţei […]