MEANDRELE MEMORIEI. Pentru Milo

Înainte de a se alătura colegilor de generație la alcătuirea revistei Studentul Român– unde-i întîlnea, în 1946-1947, Paul Cornea, Henri Wald, Gheorghe Brătescu, Barbu Câmpina și Babu Ursu, Mihail Petroveanu își verificase registrul de înzestrări necesare criticului literar chiar sub auspiciile profesorului G. Călinescu, în coloanele săptămînaluluiLumea, îndată după lansare, la începutul toamnei 1945. În octombrie de-acum, putea fi întîlnită semnătura debutantului Petroveanu în vecinătatea contribuțiilor datorate lui Tudor Vianu, Perpessicius, Ion Biberi, Camil Petrescu, Edgar Papu, Eugen Schileru, Ion Frunzetti. Atîtea prezențe prestigioase asigurau revistei o ținută intelectuală competitivă, cu impact sigur asupra cuiva tentat să îmbrățișeze cariera literelor.   Îndemnat, astfel, să treacă peste ezitările începutului, Petroveanu s-a putut simți în largul său, gata să facă dovada unei bune informații, folosită cu destulă dezinvoltură pentru cineva aflat încă în stadiul studenției. Deocamdată, firește, parcurgea faza exercițiilor de discernămînt critic. De la modelul călinescian – fascinant pentru toți cîți au trecut, în acea perioadă postbelică tulbure, prin amfiteatrul Odobescu de la Filologie, cum atestă mărturiile rămase de la Radu Petrescu, Tudor Țopa, Costache Olăreanu – tînărul colaborator al hebdomadarului împrumuta un simpatic aplomb în susținerea judecăților personale.   Prima lecție învățată a fost aceea de a părăsi buchiseala măruntă, […]