Melancolia lui Don Quijote

Într-o epocă în care pe cîmpul literelor se dădea bătălia dintre arta ca natură ori creaţie spontană şi arta ca tehnică ori creaţie erudită, Cervantes face elogiul celei de-a doua, în acelaşi timp dezvăluindu-i defectele inerente, parodiind-o autocritic şi paradoxal tocmai într-o carte de o erudiţie nemaivăzută, Don Quijote. Tema nebuniei este, fără doar şi poate, pilonul central al romanului, dar, aşa cum se ştie foarte bine, nu este vorba de­spre orice fel de nebunie, ci despre nebunia erudită, despre felul în care ne pierdem cu toţii uzul raţiunii citind prea mult pentru a evada din strînsorile legăturii cu realitatea. Institutul Cervantes din Bucureşti a organizat, cu ocazia împlinirii a 400 de ani de la moartea autorului lui Don Quijote, o serie de programe culturale omagiale, printre care şi Săptămîna Cervantes, desfăşurată în perioada 18-24 aprilie 2016. Unul dintre evenimentele care au avut loc în această perioadă a fost masa rotundă cu titlul Melan­colia lui Don Quijote. Bolile sufletului în Secolul de Aur în Spania, organizată pe 23 aprilie, în parteneriat cu Muzeul Municipiului Bucureşti, în Casa Cesianu-Filipescu de pe Calea Victoriei, nr. 151, Sala Lapidarium. Masa rotundă a avut doi invitaţi de seamă: prof. univ. dr. Octavian Buda, şeful catedrei […]