Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.
Mentalitate servilă şi ruine morale
- 01-10-2014
- Nr. 742
-
Carmen MUŞAT
- Editorial
- 19 Comentarii
Disperaţi că îşi vor pierde privilegiile obţinute în ultimii zece ani, ca răsplată pentru serviciile prestate în tot acest interval, o droaie de „analişti“, „sociologi“, „psihologi“ şi „strategi electorali“, omniprezenţi pe toate canalele media, se străduiesc din răsputeri să ne convingă, împotriva tuturor evidenţelor, că pămîntul e plat şi că între bordel şi mînăstire nu există nici o diferenţă (decît, eventual, în favoarea primei instituţii). Echipa de zgomote a invadat toate sediile televiziunilor şi redacţiile puţinelor cotidiane care au mai rămas pe piaţă, cu o misiune limpede pentru oricine e capabil să gîndească pe cont propriu: distorsionarea masivă a realităţii şi forţarea intrării în turul al doilea al alegerilor prezidenţiale a protejatei actualului preşedinte. Pentru atingerea acestui obiectiv, nu e precupeţit nici un efort. Premisa de la care pornesc toţi aceşti semănători de ceaţă e una pe cît de rudimentară, pe atît de revoltătoare: în proporţie de 70%, românii cu drept de vot sînt complet idioţi, decerebraţi, capabili să reacţioneze doar la „stimulente“ materiale şi total lipsiţi de memorie. Ce-i drept, doar un popor lipsit de memorie ar putea dormi liniştit, după ce candidatul PSD îşi aniversează ziua de naştere pe stadion! Dar somnul naţiunii, conjugat cu sila faţă de […]
Imi pare rau pentru dvs dar IQ dvs este mic de tot (un e in plus scapat la tastatura si poate „cultivarea”, o metafora, va
mai invata ceva).
Va citez: Este exact paravanul sub care se ascunde hotia si inselarea oamenilor; vad ca il cultivati si dvs.
E doua erori: ale de se-ascunde, si cultivarea paravanului (n-am auzit de planta asta, o sa-ntreb un cultivator).
Ma fortati sa accept ca simplitatea dv este naturala. N-as abuza de ea, sa va cer sa-ntelegeti la ce ma refeream, in constructii – fatalmente! – alambicate (adica, distilate?)
Se pare ca dvs nu intelegeti un lucru simplu: Romania nu are nevoie de hoti ! Faceti o teorie intreaga (fara argumente solide) despre ce presedinte avem nevoie si cum sa-l alegem, dar nu pomeniti nimic de lucrurile esentiale: inlaturarea coruptiei, masuri normale de fiscalitate, politici economice (chiar daca ele sunt in seama guvernului), etc. De instaurarea unei politici normale ati auzit ? Sau este prea greu pentru dvs, care faceti constructii alambicate si fara argumente credibile ? „De ce sa facem lucruri simple, daca se poate si complicat ?” Este exact paravanul sub care se ascunde hotia si inselarea oamenilor; vad ca il cultivati si dvs. Nu stiu care candidat este mai bun, dar stiu sigur ca nu trebuie ales niciunul implicat in „matrapazlacuri”. Vedeti ca este simplu, de ce complicati dvs lucrurile pentru a starni confuzie ? Iar este simplu, chiar si pentru dvs: fiindca va convine ce faceti si sperati sa iasa „cine trebuie” …
……la Rahova este la o distanta de o ponta. Mai ales acum, de cand au aparut datele despre apartamentele alea de lux dobandite „inainte de casatorie”.
Remarca optimista de mai sus, gasita pe un alt website, este dovada ca Romania mai poate avea un viitor.
Atit de simplu gindit, pare si oarecum real. Sper ca simplitatea gândirii dv este retorica, nu spontana.
Simplu: spuneti ca este ciudat ca nu iese PSD si la guvernare si la presedintie …
Mai ales ca am vazut de ce este in stare un guvern (esential) PSD-ist si ne imaginam de ce este in stare un presedinte PSD-ist, alias Ponta ! Ce pierdere pentru unii presedintele (neales) Adrian Nastase … Sper sa fie si el chemat la DNA (din nou) in cazul Microsoft !
@ InimaRea
E seducatoare comparatia d-voastra intre momentele electorale din 2004 si 2014. Dar tare ma tem ca lucrurile sunt ceva mai simple in ceea ce priveste retragerea lui Crin din cursa dinspre dealul Cotrocenilor: retragerea de la guvernare la nici jumatatea ciclului electoral si imaginea tocata de propaganda basisto-pontista a facut ca suportul politic al lui crin in PNLsa tinda spre nesemnificativ . Startul in „tragerea presului de sub picioare” l-a dat chiar Johanis prin anuntarea demisiei din functia de prim-vicepresedinte, anuland astfel intelegerea initiala cu Crin. Acesta a priceput mesajul si s-a conformat. Sa nu uitam ca n-a renutat de bunavoie, reintrand in joc prin solicitarea unui vot in Delegatia Permanenta. De ce s-a optat pentru neamtul Iohanis? Poate tocmai pentru ca este neutru ca PH-ul; un candidat profilat al PNL-ului sau al PDl-ului n-ar fi avut cum sa stranga voturile insumate ale partidelor din cauza antagonismelor mai vechi sau mai noi. Parte din argumentatia d-voastra sta totusi in picioare daca ne gandim insa la miscarea intepestiva a lui Crin de a fuziona cu PDL-ul. Graba si argumentatia debila inclina spre o comanda de sus…Ramane ca rezultatul acestor alegeri sa infirme sau sa confirme aceasata ipoteza.
chiar remarcați nostalgia? Cum faceți?
Remarc eu in lungile dvs comentarii (altfel interesante) nostalgia dupa partidul unic, care conduce tot ?
Domnilor, Băsescu nu avea cum să dea peste cap o căruţă pusă de ilici cu roatele în sus ! Ce naiba, nu trăim în aceeaşi lume ? Sau trăim una şi vorbim (fumăm) . Avem atâta democraţie câtă ne-au dat omuleţii verzi în 89. Adică un nicevo cu armură de staniol, că doar asta bucură ochii copiilor, ca să nu zic proş…
Propaganda ACL il prezinta pe Iohannis ca pe unul completamente opus lui Ponta – prin onestitate, trecut ireprosabil, garantind nemteste corectitudinea politica. Nu intru-n istoria – cita e – a primarului Sibiului. Altceva e frapant in fulminanta-i ascensiune politica. Le deja-vu.
In 2004, sub ochii nostri emotionati de sceneta lacrimilor, Basescu-i lua locul lui Stolojan – devenind candidatul ADA, la presedintie desi tot proiectul politic fusese cladit pe ideea aliantei PNL cu PD, in care partidul mai mare sa dea presedintele.
In mod inexplicabil nici macar prin faima rea a PSD, rocada de la ADA nu a produs prabusirea pragului de credibilitate. Propaganda impotriva lui Nastase a functionat atit de eficient incit PSD a scapat presedintia printre degete, ca-ntr-un thriller cu happyand.
In 2012, USL cistiga alegerile cu formula \”Antonescu – la presedintie\” – dar, in chiar anul alegerii presedintelui, Antonescu se sinucide politic, lasind in locu-i un personaj aproape pitoresc, de surprinzator ce-a putut fi: de nicaieri, apare neamtul Iohannis – intii ca presedinte al PNL, apoi drept candidat al ACL, la presedintie.
Stolojan s-a retras practic in ultima clipa, schimbarea candidatului parind – atunci – o lovitura din senin.
Antonescu, in schimb, s-a tot retras pina a lasat goala cochilia-i de prezidentiabil si de candidat providential.
Stolojan a motivat c-ar fi fost santajat (de Nastase, cel mai plauzibil) plus oarece probleme de sanatate.
Antonescu n-a motivat nicicum – pur si simplu \”a renuntat\”, intr-o regie cum mai de prost gust e greu de-nchipuit: supus testului politic in propriu-i partid – pina atunci \”strins unit in juru-i\” – a pierdut la scor meciul cu Iohannis. Acelasi partid care l-a reconfirmat in functie chiar si dupa esecul din 2009, care i-a validat optiunea de a forma USL, si care l-a confirmat drept candidat la presedintie, in numai doua-trei luni se rasusceste cu 180 de grade, fara vreo explicatie cit de cit.
Ca nimeni din PNL nu vrea sa sufle o vorba despre ceea ce s-a putut intimpla la ei, ar mai fi de inteles: politicienii nostri n-au multe calitati dar, de disciplinati, sint cit cuprinde. Cine nu-i \”e tradator\”. Daca Antonescu nu-i dintre tradatori, inseamna ca-i disciplinat. Dar cine sa-l fi disciplinat?
Insa nimeni – dar nimeni, in tara asta bolnava de scenarita si conspirationism – nu-i curios a sti cum de se face ca. Nimeni nu-ntreaba, pentru ca nimeni sa nu trebuiasca sa raspunda.
Le deja-vu e complet: principalul inamic al Dreptei – good guys – este candidatul PSD, nomena odiosa.
E ca un remake inovator: Basescu era politician, sef de partid, primar general la al doilea mandat si ministru in mai multe rinduri, avind si mandate de parlamentar la activ, in perioada 1992-2000.
Iohannis nu-i nimic din asa ceva. Pentru a fi, totusi ceva – cit de cit – i se pune pe tava presedintia PNL, si-nca prin procedura exceptionala (se-ncalca statutul. Ma gindesc ca, daca era nevoie, PNL se si autodizolva, numai \”sa rezolve problema\”. De fapt, s-a cam, prin alianta cu PDL).
Dar de ce e nevoie de asemenea contorsiune politica?
Un raspuns pe care mizez ar fi ca era nevoie de schimbarea tintei \”omul negru\”: de la \”Jos Basescu\”, trebuia trecut la \”Jos Ponta\”.
Ce nu-mi place este faptul ca scenariul politic sf dupa care ajunge Iohannis presedinte nu deranjeaza pe nimeni – nici macar pe principalul sau contracandidat, care asteapta calm (cam prea calm daca ma-ntrebati pe mine) turul II al prezidentialelor.
Daca lumea politica e atit de linistita dupa asemenea rasturnari de situatie, tot asa e si cealalta – a alegatorilor. Care nu-si pun problema ca sint tratati de idioti utili ci iau de buna povestea si marseaza pe noile coordonate de parc-ar fi cit se poate de normal sa fie asa, iar altminteri – nu.
Din cele doua povesti de adormit Mitzura – din 2004 si 2014 – reiese acelasi lucru: PSD nu (mai) trebuie sa dea presedintele. Ai zice c-a hotarit cineva ca experienta cu Iliescu a fost prea de ajuns pentru fargeda si fragila noastra democratie.
Putea hotari – cineva ori ceva, nu conteza. Dar reiese si altceva de-aici, aproape inspaimintator prin consecinte: cel mai mare partid politic din Romania postdecembrista, care a cistigat practic toate alegerile de dupa 1990, nu mai are dreptul de a da presedintele tarii.
Nu spun c-ar fi bine sa-l dea, ca Ponta ar fi potrivit ca presedinte – nu asta e problema. Spun ca nu e-n regula ca-ntr-o tara care voteaza majoritar cu PSD, rezultatul votului pentru presedintie sa fie mereu impotriva sa. Si ca asta se-ntimpla dupa un scenariu deja patentat – le deja-vu de care ziceam.
Bine-bine dar cine conduce tara asta, de fapt?
Ii astept cu bucurie pe toti cei implicati la cazurile Microsoft, EADS sa ajunga la DNA, inclusiv pe Ponta …
Speranta se leaga de continuarea anchetelor dupa alegerile prezidentiale din 2014, cand sper sa-i vad pe toti hotii la DNA, indiferent de partid si functii !
Aferim, redactia O C! De Microsoft nu atzi auzit, de insiruirea recenta a marilor borfashi la DNA – bunea-stancu, cancescu, mazare – ca amicu\’ nicusor trage sa moara in USA, nici atat. Poate EADS-ul care vineee sa razbata prin \”ruinele morale\”, desi ma indoiesc.
E sloganul electoral al lui Iohannis – o traducere aproximativa a celui cu care a cistigat Obama, primul sau mandat – Yes we can.
Observam diferenta: impersonal, la Iohannis – puternic personal, la Obama, care se adresa unui electorat anume. Iohannis cui se adreseaza? Proniei ceresti – probabil. E cum ar spune ca totul e posibil, si sa cistigi la loto. Nu c-ar depinde doar de noi dar n-ar strica sa avem incredere, ca sa facem ceea ce depinde si de noi. Incolo, Dumnezeu cu mila!
Sint doua cai de a afla ce presedinte ne trebuie: raportindu-ne la problemele pe care le are tara, si pe care le poate rezolva viitoru-i presedinte; ori la persoane – Ponta sau Iohannis, Basescu sau…
E gresit sa mergem doar pe a doua solutie. Mai ales paguboasa, data fiind fierbintea patima personalizatoare instalata-n societatea noastra de mult prea personalul actual presedinte. E semn ca mai mult conteaza „cine este” candidatul, decit „ce este” – si ce anume, din ce este, il califica pentru functia la care candideaza.
E drept ca si americanii pun mare pret pe omul care candideaza, ii scotocesc trecutul si-l examineaza cu lupa – una marind greselile si diminuind meritele (daca nu-l agreeaza ori daca-l sustin pe contracandidatul sau). Numai ca americanii au nebunia de a socoti ca democratia lor e atit de temeinica, incit presedintele poate fi un om obisnuit. Ca mecanismele democratiei americane nu pot fi perturbate de un singur om, fie acela si presedintele SUA.
Ceea ce nu-i cazul nostru. Cum arata si d-na Musat, Basescu a dat peste cap mecanismul democratic, si-nca-ntr-o vreme la care se cerea a fi consolidat, nu subminat.
Ok, fiecare e presedinte pentru prima oara – si nu exista meseria de presedinte, asa ca nici scoala pentru, macar cursuri pregatitoare. La al doilea mandat, alta socoteala. Dar la primul, avem de vazut cit din personalitatea candidatului apare-n lupta, si cit din mentalitatea staffului sau de campanie.
La Iohannis, vad doar stafful. „Da, se poate!” arata ca e posibil sa fie presedinte al Romaniei un etnic german. Necunoscindu-l deloc pe Iohannis, ma aventurez a crede ca el nu putea concepe asa idee, pentru simplul motiv ca – de-ar fi fost impediment major etnicitatea sa – n-ar mai fi candidat. Zic eu ca asemnea dificultate ar putea intimpina un ungur sau un tigan, etnii carora nu sintem pregatiti a le da pe mina presedintia, din motive diferite pentru fiecare din ele – desigur.
Da, se poate ca un primar de provincie – fie si dintr-o capitala culturala europeana, timp de un an – sa ajunga presedintele tarii, dar o fi si bine? E un salt gigantic sa treci, de la administrarea unui oras de marime medie spre mica, la administrarea respectarii constitutiei si a intereselor majore ale intregii tari – incluzind politica sa externa, de aparare, dar si coabitarea cu un parlament de alta culoare. Sau nu e mare scofala, la cum arata politica romaneasca, mai cu seama-n zona sa de responsabilitate a demitarilor – alesi, numiti, nu conteaza.
Ca sa nu fie mare scofala, nu conteaza experienta politica a candidatului – cu-atit mai putin daca a fost ori nu parlamentar, daca stie cum functioneaza parlamentul si relatia prsedinte-parlament; ori daca a fost ministru ori pe-aproape si stie cum functioneaza un guvern, cum e relatia aceluia cu parlamentul, cu presedintia.
Ei bine, americanii nu-s asa curajosi – candidatii lor sint, aproape in totalitate – politicieni cu experienta, alesi si realesi in Senat ori Camera Reprezentantilor; activind in comisiii si comitete; avansaind constant in stima celorlalti politicieni datorita prestatiei din fiecare an; atingind nivelul de la care pot figura pe lista scurta a inaltilor demnitari; iar dupa aceea, pe lista si mai scurta a candidatilor la presedintie.
De-aia se-ncred americanii in mecanismele lor democratice, ca filtreaza valorile. Nu c-ar fi infailibile dar asta nu-i problema noastra, e a lor si n-avem a le purta noi grija.
Dar nici de noi, nu ne facem griji. Chiar de ne paste capcana votului emotional – care-am vazut cit e de periculoasa, cind l-am preferat pe Basescu si lui Nastase, si lui Geoana. (M-astept sa gindeasca cineva ca Nastase-i infractor si nu se socoteste. Apropo de LUkoil, sint serioase sanse ca si Basescu sa ia masa-n celula, nemaipunind la socoteala Flota, Casa din Mihaileanu, Nana. Practic, diferenta dintre infractor si ne vine din actul formal al condamnarii. Om trai si-o vedea dac-am fost inspirati si-am ales, macar in 2004, pe cel mai mic bandit.)
Deci, ar fi asa: selectia pentru lista candidatilor se face incepind cu „ce este” in politica, iar alegerea dintre ceilalti la fel, in functie de „cine este”.
Iohannis este nimeni in politica si promite a fi nimeni si-n functia prezidentiala, la cum pare de maenvrat ca o gigantica papusa de carnaval popular.
Dar „Da, se poate…”
PS: Nu credeti c-as milita pentru Ponta, aveti putintica rabdare…
Da, „vidul blond”, asta e. Foarte buna eticheta. De-ar fi vreun consilier de campanie al lui Johanis sa o foloseasca. Numai ca astia nici nu prea citesc, deci nici nu prea citeaza.
Oricum, epoca Basescu s-a terminat. Halucinanta este lipsa de canale de comunicare intre intelectualitate si Popor in postromânism. Adica inexistenta miscarii civice. Doar gargara politica se aude.
Romania traverseaza o serie de crize multiple, si asta nu de azi de ieri…ca niciodata pana acum insa, parca n-am traversat o criza morala atat de severa, marca Basescu. Aproape nimic n-a mai ramas in picioare sub raport moral dupa aventura politica a celui mai grobian politician postdecembrist. Sfarsitul regimului Basescu va cauza si falimentul unui anumit tip de intelectual devenit cu totul inadecvat in noua conjunctura-genul Liiceanu si Plesu.
Geniala eticheta….vidul blond
al treilea 🙂