„Mi-am descoperit vocaţia pentru poezie dintr-o necesitate a vieţii“

Născut în Oviedo, în 1931, Antonio Gamoneda a cunoscut o epocă dură politic, social, dar şi personal, care i-a influenţat decisiv stilul poetic. A debutat în 1960, cu volumul Sublevación inmóvil, dar istoria publicărilor ulterioare avea să fie fragmentată din cauza cenzurii. După căderea lui Franco, rolul său în literatura spaniolă a căpătat tot mai mare greutate. Printre volumele scrise se numără Descripción de la mentira, în 1977, Blues castellano (1982, cu poezii scrise în perioada 1961-1966), Arden las pérdidas, pentru care a primit Premio de la Crítica de Castilla y León, în 2003. În, 2006, primeşte Premiul European pentru Literatură (prima ediţie a acestui premiu) şi Premiul Cervantes, considerat a fi un echivalent al Nobelului pentru spaţiul spaniol. Făcînd parte din rezistenţa intelectuală antifranchistă, Antonio Gamoneda se distanţează totuşi de colegii săi din generaţia ’50, rămînînd o figură aparte, care a inovat limbajul poetic al vremii, ce mergea pe linia realismului dur. Am stat de vorbă cu Antonio Gamoneda, invitat de onoare la Festivalul Internaţional de Carte Transilvania, ediţia a III-a, desfăşurat în perioada 6-11 octombrie 2015, la Cluj, în cadrul căruia i sa decernat titlul de doctor honoris causa al Universităţii „Babeş-Bolyai“, a obţinut Marele Premiu al Festivalului […]