„Mi-era și teamă să împing analiza prea departe“

Destul de repede, confruntat cu realitățile terenului, certitudinile mele au intrat într-un proces de lentă erodare. Poate părea curios, dar tocmai răstimpul petrecut în  conducerea UTM a contribuit mai mult decît toți anii de pînă atunci, dăruiți atîtor altor activități responsabile, debarasării de sloganurile, tabuurile și rutinele îndoctrinării mele comuniste. Procesul s-a derulat treptat, prin acumulări succesive, cu intensificări și momente de șoc variabile, în pas cu experiențele vieții de organizație și cu rezolvarea problemelor cu care mă confruntam. Nu l-am conștientizat decît cu timpul. Îmi este acum cu neputință să-l evoc în desfășurarea lui cotidiană, măsurînd, pas cu pas, felul în care s-a produs evoluția modului meu de a înțelege ce se petrece de jur-împrejur și de a mă înțelege pe mine însumi. Îmi e însă foarte clar punctul de plecare și mi-e tot atît de limpede deznodămîntul, cu alte cuvinte, momentul originar, cînd s-a produs fractura, și momentul de clară conștientizare a angajamentului meu ideologic, cînd a survenit despărțirea de activitatea militantă, prin ieșirea forțată, dar binevenită, din UTM. […] La un Congres al Comsomolului Momentul revelației l-a reprezentat un veritabil eveniment, nu o pățanie (după distincția introdusă de Camil Petrescu), un eveniment neașteptat și exploziv, care m-a […]