Mica poveste cu un artist nemutilat

In ultima noastra discutie telefonica, acum vreo doua saptamini, Mariana Marin mi-a spus un lucru care avea sa ma tulbure profund. Mi-a spus ca Uniunea Scriitorilor a numit-o printre candidatii la o pensie „de artist“. Era vorba despre niste bani cu care Guvernul dorea sa-i ajute pe artistii aflati in nevoie. Sau cam asa ceva. Nu are rost sa mai discutam acum cit de buna era decizia. Madi mi-a spus doar ca se simte umilita. Ca are nevoie de bani, dar nu are nevoie de astfel de bani. Nu stiam ce sfat sa-i dau, niciodata n-am stiut sa-i dau sfaturi si nici nu mi-am permis. In fond, Madi juca dupa propriile reguli, isi ducea viata dupa propriile reguli – intotdeauna am considerat ca trebuie sa respect aceste legi dupa care ea „functiona“. Dupa vreo 20 de minute de vorba in care am luat la refec tot felul de directori si de presedinti si de sefi care incearca sa compromita definitiv ideea de artist, Madi mi-a spus: „Am o idee: iau banii si-i dau ca premiu unui tinar. Daca statul imi da pensie, eu o sa fac o bursa pentru tineri din ea“. Ar fi fost un gest extraordinar, cu un […]