Miezul fierbinte al filozofiei. Dialog cu Mihai Sora

„Doara oameni sintem, si ca atare sub steaua trecerii vietuim: homines viatores“ (Clipa si timpul, p. 17). Trecerile lui Mihai Sora nu sint nici instrainari, nici retrageri. Sint feluri pasionate de a fi si de a trai: nu in sine, ci cu celalalt. Treceri-impreuna, a-sadar, chiar si atunci cind drumul se ingusteaza si nu mai poti inainta decit in sir indian. Dialogul este, la Mihai Sora, o astfel de trecere-impreuna. Cei care ii stau in preajma (re)cunosc, desigur, si greutatea cuvintelor, si sensul tacerii. Ei stiu ca, intre toti homines viatores, se afla unul: homo amatus. – „in ce ma priveste, incerc sa-mi descifrez cit mai exact stima in cadrul partiturii cosmice…“ Iubite domnule Mihai Sora, as incepe acest dialog cu o intrebare legata chiar de rostul cautarii filozofice: „Nu poti desface un nod fara sa stii despre ce este vorba“. Principiul acesta aristotelic, o exigenta a determinarii, este si una din temele centrale ale Regulilor lui Descartes. Cea de-a patra regula, mai cu seama, enunta tocmai necesitatea de a sti cu precizie ce cautam. Deci a desparti, precum bobul de neghina, ceea ce stii de ceea ce nu stii ar fi conditia pentru a capata, in cele din urma, […]