Mioriţa în versiune Becali

Mai întîi, a fost omul. Apoi, în jurul lui s-a construit mitul. Omul se află, de atunci, în arestul propriului mit şi va rămîne aşa. Armata de bodyguarzi şi de avocaţi este neputincioasă. Gigi Becali – fiu de oier fruntaş pe ramură machedonească, latifundiar, magnat, filantrop, patron de fotbal, şef de partid legionaroid, inculpat, arestat, martir creştin caricatural – trăieşte, acum, o dramă de care nici măcar nu este conştient. Entitatea publică George Becali este rezultatul grotesc al unui şir de „delicte“. Coautori au fost, printre alţii, PR(O TV) şi B1 TV – tribune media de pe care mucenicul de carton îşi proclama, cu emfază şi faultînd sistematic limba română, credinţa rudimentară şi, pe alocuri, contondentă. Printre cei care au favorizat această infracţiune suigeneris – adică popularizarea şi ascensiunea unui personaj altminteri marginal, vulgar şi suspect de paranoia – merită să fie citat şi Viorel Hrebenciuc. El l-a inventat politic pe Gigi pentru că urmărea spargerea monopolului vadimist asupra curentului naţionalist-populist şi era convins că îl poate controla.   Producţie de serie B a mass-mediei postcomuniste, Becali s-a vrut şi – mai grav! – s-a crezut un Întemeietor. Pentru început, la Steaua, unde a încercat să şteargă istoria clubului, cu […]