Mirajul utopiei

Literatura de călătorie a cunoscut, de-a lungul istoriei, o amploare deosebită, un punct de plecare putînd fi considerată chiar Odiseea lui Homer. Orice descriere a unei călătorii pe alte meleaguri poartă o mare doză de subiectivism. Călătorul scrie pentru a instrui şi a educa. Se (de)scrie pentru cei care nu pot sau nu vor putea călători, din varii motive, cel mai însemnat fiind resursele financiare, căci, nu cu mult timp în urmă, călătoriile erau scumpe, nu multă lume permiţîndu-şi-le. Iar informaţiile despre lumea largă nu erau atît de uşor de obţinut, la un click distanţă. „A călători este o misiune“ – Jean-Marie Goulemont. Secolul al XX-lea fiind unul al ideologiilor şi al sistemelor totalitare, nu avea cum să nu influenţeze (şi) literatura de călătorie. Regimurile de extremă dreaptă au fost mult mai puţin interesate de promovarea unei imagini idilice. Pe Hitler nu-l interesa cucerirea inimilor francezilor sau englezilor, în timp ce cu totul altfel au stat lucrurile cu Stalin. Dacă, la începutul regimului, bolşevicii care abia cuceriseră puterea nu erau foarte interesaţi de călătorii străini, avînd cu totul alte priorităţi, iar aceştia erau lăsaţi de capul lor, să se descurce cum pot, văzînd însă realitatea, după stabilizarea regimului ce a […]