Mistibiografismul urbancolic

Dan SOCIU Urbancolia Editura Polirom, colecţia „Ego. Proză“, Iaşi, 2008, 208 p.   Mă număr printre foarte puţinii comentatori care au scris rezervat despre poezia lui Dan Sociu. Nu pentru că autorul n-ar fi „reprezentativ“ pentru promoţia sa şi pentru o anume poetică a (auto)deriziunii extreme, radical antieroice, nu pentru că n-ar fi un poet talentat şi autentic. Ci pentru că entuziasmele create în jurul său mi s-au părut… eXcesive. S-a spus, nu o dată, că Sociu ar fi un bacovian filtrat prin Bukowski, din care, de altfel, a şi tradus. Iar bacovienii – se ştie – au tenacitate, dar suflu scurt.   De dimensiuni minimale (vezi suflul…) şi cu un titlu bine găsit, Urbancolia – primul volum de proză al autorului botoşănean – îşi înscenează şi truchează „biografismul“, autentificîndu-l pînă la un punct. Numit la fel ca pe copertă şi avînd multe dintre datele autorului real, naratorul îşi exasperează mama, mărturisindu-i că „poveştile adevărate“ publicate de el în diverse tabloide sînt pure invenţii; în schimb, ficţionalizează din plin atunci cînd afirmă că biografismul din Cîntece eXcesive ar fi complet fals. E adevărat că, în 2005, autorul a lucrat, ca şi personajul său omonim, la un cotidian din Botoşani, stipendiat […]