Mitul demolatorului

In 2004 se implinesc 70 de ani de la publicarea volumului Nu al tinarului Eugen Ionescu la Editura Vremea, dupa niste tribulatii legate de un premiu controversat, un director de editura categoric si vreo doi venerabili critici foarte suparati. Cartea a devenit intre timp un fel de mit national al demolatorului. Asa cum avem mituri ale constructiei, mituri pozitive, intemeietoare, tot astfel se pare ca turbulentul Nu ionescian a devenit simbolul spiritului revizionist, privit cu oroare si intransigenta de unii, trimis la scoala de altii, urit aprig de cei vizati si, citeodata, desi mai rar, privit cu oarecare simpatie, o simpatie venita mai ales dintr-un fel de compatimire de tipul „asa e tineretea, dar e trecatoare“ sau „daca nu esti rebel cind esti tinar, atunci cind?“ etc. Simpatie la care se adauga, disimulata, speranta ca, la fel ca in cazul lui Eugen Ionescu, tineretea turbulenta s-ar putea sa fie urmata de o maturitate clasicizanta si nu oriunde, ci chiar in capitala europeana a literelor si a artelor. Faptele ulterioare (insolentul tinar autor a devenit nu doar un cunoscut scriitor francez, ci un canonic, un scriitor de programa obligatorie, primul autor care a avut parte de consacrarea in celebra colectie „Pleiade“, […]