Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.
Moartea lui Augusto Pinochet: „o metafora a impunitatii dictaturilor“
- 14-12-2006
- Nr. 351
-
Arina PETROVICI
- Internaţional
- 1 Comentarii
In afara familiei, a fostului premier britanic Margaret Thatcher si a citorva zeci de chilieni, nimeni nu a deplins moartea fostului dictator Augusto Pinochet. Cel care a condus cu mina forte Chile in perioada 1973-1990 a murit duminica, 10 decembrie, chiar de Ziua Internationala a Drepturilor Omului, la 91 de ani, in spitalul militar din Santiago. in Chile si in intreaga lume, aparatorii drepturilor omului si-au exprimat frustrarea ca decesul dictatorului va duce la clasarea automata a urmaririi sale in justitie: peste 300 de dosare legate de violarea drepturilor omului si unul de imbogatire ilicita. Avocatul Hugo Gutierrez, specialist in drepturile omului, a denuntat, intr-o declaratie acordata France Presse, faptul ca „acest criminal a parasit lumea fara sa fi fost macar o data condamnat pentru actele sale criminale comise in timpul dictaturii“. Vicepresedintele Federatiei internationale a drepturilor omului, Luis Guillermo Perez, a estimat ca, totusi, „condamnarea morala“ a acestuia a fost facuta. Amnesty International a insistat ca moartea lui Pinochet nu trebuie sa reprezinte un punct final si pentru procesele „tuturor acelora implicati in miile de cazuri de disparitie, tortura si executie comise in timpul regimului Pinochet“. Si avocata franceza Sophie Thonon, aparatoarea drepturilor familiilor cetatenilor francezi disparuti sub dictatura […]
Si totusi de ce nu incearca autoarea o mare stupoare pentru cele petrecute atunci cu ecouri clare pentru ce se intampla azi.Thatcher,pentru care s-a facut un cult de asa zisii devotati ai democratiei,l-a numit pe pinochet in timp ce-i strangea mana:”va suntem foarte recunascatori pentru democratia adusa in Chile” Da ,asa se joaca acesti formatori de opinii si de guverne ,ba chiar de tari ,cu cuvintele.Un alt mare fauritor de democratie,acuzat totusi ca fiind criminal de razboi in aproape toate tarile Americii de Sud unde s-a simtit democratie adusa de el si de SUA a spus niste cuvinte care,uite,raman in istorie:”America,a spus Kissinger,nu poate ramane indiferenta daca un popor inconstient nu stie sa voteze”
Si alte popoare „inconstiente” platesc pentru ca nu au stiut sa voteze:palestinienii,supusi la infometare(dieta a numit-o un alt iubitor de democratie ,Dov Weissglas) dupa „eliberarea” Gazei,pentru ca nu l-au ales pe Mohamad Abbas.
„Nu pierd ocazia sa piarda ocazii” suna tot un slogan care se refera la palestinieni.Abbas a fost insa pe postul de ales si nu i-a ajutat la nimic lui si nici poporului lui nefiind macar considerati demni de a se vorbi cu ei,asa ca Israelul s-a „retras” din Gaza unilateral neavand partener dar cu sprijinul total al marelui democrator Bush.
Povestea asta a alegerilor pe de o parte si neconfirmarea lor de catre formatorii de guverne din SUA este lunga cat istoria moderna:Mossadek in Iran,Daniel Ortega in Nicaragua, Chavez in Venezuela (incercate si lovitura de stat si asasinarea lui),presedintele ales din Haiti(imi scapa pe moment numele lui)etc.etc.etc.
Toate faptele astea dovedesc cum lucreaza doctrina lui Leo Strauss,parintele neoconservatorismului care sustinea necesitatea de a folosi o minciuna „nobila” pentru a adormi masele.El recomanda religia ,dar azi, invataceii lui folosesc in afara de religie-in sensul de instigare impotriva religiei musulmane prin atatarea crestinilor impotriva lor,a islamo-fascistilor(asta ca sa sune tare pentru fiecare) care intentioneaza -spun ei- sa „ne” islamizeze pe toti,folosesc in afara de prima „nobila minciuna” o a doua:democratia.