Modelul Bush Jr. inspiră încă nepotismul politico-academic autohton

„Atîta timp cît Bush Jr. este preşedintele SUA, nu se impun reguli împotriva nepotismului“ (Ziarul de Iaşi, 19 mai 2003), acesta a fost răspunsul sec al Senatului Universităţii „Al. I. Cuza“ din Iaşi, întrunit în 2003 pentru a pune capăt unei campanii antinepotism universitar iniţiate de subsemnatul printr-un memoriu trimis către preşedinţie. După principiul încă de success: „Cîinii latră, caravana trece“, a urmat o succesiune de tandemuri politice cu tată-fiică în Guvern, soţ-soţie şi fraţi în Parlament, naş şi fin prim-ministru şi preşedinte al Camerei Deputaţilor, dublate cu exemple academice de acelaşi calibru: tată, soţie şi fiu în acelaşi cabinet, doctorat la soţ sau la părinţi şi rector după tată. Cinci ani mai tîrziu, deşi cu o prestaţie jalnică, Bush Jr. încă a putut constitui un exemplu bun de urmat pentru 98,5% din tinerii unui partid parlamentar, pentru a fi reprezentaţi de o fiică de preşedinte (Cotidianul, 25 februarie 2008).   Deoarece repetarea acestei motivaţii a fost prea amară pentru mine, am optat pentru o demisie de onoare din Comisia de Educaţie patronată de preşedinţie. Aflîndu-mă după o autoimpusă linişte de un an, fac un bilanţ, din care nu lipseşte o retragere printre papuci zburători a lui Bush Jr., plecat, […]