Modelul Marino

Doar moartea izbuteste sa articuleze fragmentele disparate care alcatuiesc ceea ce numim nonsalant „o viata“ intr-un Destin, incremenind defintiv un portret intr-o efigie postuma. Privit de pe pragul dintre fiinta si neant, destinul lui Adrian Marino s-a intemeiat pe optiuni transante, in jurul carora opera s-a tesut, harnica, de-a lungul unei spirale (de tip hermeneutic, fireste), trecind, mereu pe alt plan, prin aceleasi puncte de referinta. Constantele se deslusesc foarte clar, in tot ce a produs acest autor polimorf, care a reusit sa se risipeasca fara sa se imparta. Coloana vertebrala a operei lui Adrian Marino a fost ideologia culturala, concretizindu-se in proiectul monumental consacrat ideii de literatura. Elanul categorial care i-a animat subteran scrisul este aici mai evident decit oriunde. Metoda sa originala pune in lumina istoria uneia dintre universaliile conceptuale insemnate ale culturii occidentale: literatura. Ea se bizuie pe analiza sistemelor de termeni, gravitind in jurul unor notiuni-cheie ca litere, cultura, educatie, scriere, oralitate, sacru si laic etc. si a tensiunilor dintre variante care, pe firul timpului, au transformat astfel de configuratii in veritabile cimpuri de forta. O inclinare rationalist-universalista marcheaza inconfundabil discursul lui Adrian Marino. Tendinta de reductie la invariant exista inca in studiile monografice consacrate lui […]