Modestă propunere
- 21-11-2012
- Nr. 651
-
Carmen MUŞAT
- Editorial
- 16 Comentarii
Tovarăşul Cotigă Vasile, născut pe 26 ianuarie (!) – din nuvela lui Norman Manea, Biografia robot –, un personaj cu înclinaţii revoluţionare, oscilînd între extreme, „de la dreapta la stînga şi iar la dreapta“, are o idee briliantă: comunist de nădejde, căzut în dizgraţie, el propunea, în plină „epocă de aur“, ca Partidul să administreze şi hazardul, să aibă grijă, cu alte cuvinte, ca aceia care cîştigă la jocurile tip Loto „să nu mai fie nişte cetăţeni întîmplători, ci aleşi dintre cei care merită“. Două erau argumentele invocate de tovarăşul Cotigă în sprijinul propunerii sale: se putea evita, astfel, „nedreptatea pe care o face de atîtea ori norocul, care nimereşte la cel care nu are nevoie sau, chiar dacă ar avea nevoie, nu merită“ şi, la fel de important, o atare politică „ar corespunde şi concepţiei dialectice, materialiste despre lume şi viaţă, despre rolul activ al omului, care nu este supus fatalităţii, ci stăpînul, creatorul evenimentelor“. Teribilă iniţiativă, ce dovedeşte o dată în plus că Răul, pentru a se manifesta, nu are nevoie nici de instrumente de tortură şi nici de copite, de coarne sau miros de pucioasă, cel mai adesea zelul fiind suficient pentru a-l produce. Mi-am adus aminte […]
Asta cu „votul gresit” e ceva nemaipomenit, de rasu’-plansu’…Cred ca unora a inceput sa le placa si sa creada sincer in Cei 30 de Tirani si proiectul lor…Votezi si astepti consecintele, eventual le suporti, bune sau rele…si daca se poate mai si reactionezi pe parcurs, dar asta face mai putin parte din bagajul nostru…s-a terminat, nu avem in dotare. Pana si germanii candva au votat intr-un anumit fel…gresit ? corect ? Si ce anume, ideile, omul ? Si in ce context ? Si, la urma urmelor, pana la razboi, sau aproape, democratiile occidentale au respectat pana si votul cu pricina. Mie mi se pare ca de fapt singura explicatie a comportamentului intelectualilor lui Basescu, unii autentici, este tentatia Puterii, bolnava de-a dreptul, si jocul efectiv de-a elita, mai bine zis d-ea oligarhia intelectuala, al carei defect e ca sunt putini reprezentantii ei si care e caracterizata de dispret atotcuprinzator fata de toti si toate. Cand nu mai au argumente rationale se retrag in utopie si fabulos.
Nu se giudeca noroadele, ci doar elitele. Cât au avut puterea, intelectualii dlui Basescu n-au dat la popor mediateci sau TVR Didactic, ci funiculare si piscine. E un fapt istoric, nu jurnalistic.
Multumindu-va tuturor pentru comentarii si observatii, tin sa fac o singura precizare, prilejuita de Berenger, care considera – in principiu, pe buna dreptate – ca nu vorbele jurnalistilor pun democratia in pericol, ci faptele politicienilor. Asa ar trebui sa stea lucrurile, desigur. Dar, cind politicienii au ca sfetnici de taina tot felul de jurnalisti, convertiti in „consilieri” specializati in vindut iluzii (gen partidul Alba ca Zapada si alte bazaconii din acelasi registru) distanta intre vorbe si fapte se micsoreaza vertiginos. Aproape inexistenta devine respectiva distanta cind jurnalistii pun in circulatie ideile sefului suprem (Suveranul absolut, investit cu puteri nelimitate de cine oare? nu tot de poporul mult si prost care l-a votat?). Daca citim in paralel declaratiile sefului statului si articolele admiratorilor sai, o constatare se impune: ideile circula dintr-o parte in alta pe principiul vaselor comunicante. Gindirea profund reformatoare (nu-i asa?!) a Sefului se propaga in textele „initiatilor”, astfel incit e greu de stabilit paternitatea unor aberatii precum „votul gresit”, „democratie ilegitima” sau, mai nou, culeasa dintr-un editorial de marti, publicat in Adevarul, „adevarata lovitura de stat va avea loc pe 9 decembrie”, la vot, desigur. Sa fie oare doar ideile presedintelui? Sa fie ideile consilierilor sai? Sa fie rezultatul gindirii in grup? Un lucru insa e foarte limpede: exista o categorie de „intitati” care vor democratie, dar nu pentru catei…
mulţam!
Coda la ultimul enunţ: „părerea mea”!
S-a făcut.
…aţi uitat să adăugaţi, în ultimul enunţ, „părerea mea”…………
Am citit si eu adineauri articolul lui Cornea din 22. Mi s-a parut rezonabil in comparatia cu al lui Aligica. Va rog sa-l cititi, este halucinant. Iar comentariile cititorilor lui 22 sunt delicioase.
„Vazind in jur atita neputinta de a iesi odata din minciuna si de a trai in adevar, vazind incapacitatea funciara a multora de a intelege mersul evenimentelor si manipularile de tot felul la care au fost supusi, am ajuns sa cred ca votul universal este in unele conditii una dintre cele mai periculoase idei pe care omenirea moderna le-a conceput si pus in practica penru a trai intr-o societate democratica. In fapt, nu de putine ori (Hitler este cel mai celebru caz), prin votul universal au fost legitimate cele mai crunte tiranii, pe care apoi tot alegatorii au fost aceia care le-au suportat. Cineva spunea, pe buna dreptate, ca societatile ocidentale au ajuns la sufragiul universal abia dupa ce asa-zisa democratie populara a disparut, deci dupa ce au fost parcurse citeva etape preliminare. Eu nu cred ca un om care nu are alt ideal decit acela de a minca un kilogram de carne in plus (…) ar trebui sa fie admis in fata urnelor, caci el nu poate avea optiuni politice coerente si ferme si ne este responsabil pentru ceea ce face. Votul lui nu poate fi pus pe acelasi plan cu votul celui care cunoaste realitatea inconjuratoare, care judeca cu propriile ginduri evenimentele si care nu se lasa manipulat atit de usor. Din acest motiv, intrucit dreptul de a vota nu poate fi totusi de nimeni confiscat, s-ar cuveni ca cei iresponsabili sa nu se prezinte in fata urnelor, ipoteza care este din pacate nereala, pentru simplul motiv ca ei nu simt propria lor orbire” (Aurelian Craiutu, „Intre tristete si rusine”, Cuvintul, 2 mai 1990).
… sau, mai degrabă, al „căzărmii”, – al cărei idiom e plin de „ă”-uri: măntăi, compănii (sau cumpănii).
Şi proştii care mai credeau că ne „dezcazarmaserăm” oleacă!
După, aşadar, teoria (iliesciană, parcă) a despotului luminat (la spartul secolului XX!), după nostalgia (patapieviciană) a votului (în pragul secolului XXI!) censitar, – teoria „democraţiei ilegitime”, atunci când aleşii nu-s „d’ai noştri”.
Ei, ne-am pricopsit, vorba lui Nenea Iancu. Ceea ce ne lipseşte e, vorba aceluiaşi, „o tiranie ca-n Rusia”!
Despre toate aceste aberaţii şi crime de lez-democraţie, doamna Carmen Muşat scrie un articol excelent…
Şi al doilea articol al lui Cornea, cel de aici
http://www.revista22.ro/articol.php?id=19297
este savuros. Adică nu numai că votul nostru nu contează, dar dacă avem asemenea pretenţii suntem şi obraznici.
oare cum se cheama decaratia lui Antonescu (se gaseste in presa de azi)? Tariceanu exclus din partid, Basescu suspendat, daca Ponta nu va fi numit premier.
Probabil ca nu aveti cum sa va dati seama, dar aceeasi doza de nefiresc se gaseste si in ridurile pe care le scrieti aici.
Acelasi lucru, dar de semn opus.
de ce nu sunt ei cei criticati? iar eu vorbeam de fapte. opinia nu e (inca) un delict.
@berenger: asemenea opinii au fost sustinute recent in mai multe rinduri inclusiv de catre consilierul prezidential Sebastian Lazaroiu si Mihai Razvan Ungureanu, care nu sint „ziaristi” aflati in „minoritate absoluta”, ci oameni politici. E adevarat: numiti, nu alesi, chiar daca unul dintre ei candideaza.
cei doi jurnalisti au gresit. atata doar ca nu opiniile unor ziaristi distrug democratia (mai ales cand sunt intr-o minoritate absoluta), ci faptele politicienilor.
sunt de acord cu dvs. Oricat de prost pentru Romania
ar fi votul din 9 decembrie, acesta trebuie respectat.
Chiar daca stim ca USL va distruge si bruma de
societate pe care o avem …
Daca A. Cornea poa’ sa scrie ceea ce scrie (pan’ elevatele pagini ale – probabil – revistei „22”, au, poate, p-aiurea, ca nici nu conteaza), ne putem intreba cam *cate parale face democratzia* pentru domnii ashtia „shcolitz’ „?
Chiar *io* ma lamentam, chiar p-acilea, cum ca se comporta, alegatorii, ca gainile cu capetele taiate. Asta e *una la mana* – ca, te potzi lamenta. S-a-ntamplat chiar la case mai mari (cand aveam noi d’ales intre V. Tudor & Iliescu, aveau d-ales *francezii* intre C. & Le Pen, amandoi intratz’ pan’ *turul doi*).
Shi, pana la urma, chiar Hitler „ieshi” da pan’ *chiar* urna, n-asha? Horibil spus, da’ chiar *asha e*…
Ca sa-nchei: musiu Cornea: daca atunci cand *nu itzi convine* (sa ma scuze Domnul Cornea, da’ io *nu-l mai gasesc demn de-al lua la „plural” *) o dai p-a-ntoarsa, io *nu te mai pot respecta*.
De fapt, nu mai cetesc de *ani* gazetele astea „spalate”, cari incearca de-a ni da „lectzii”. Ca de *aia* m-am chiar „aiuiat” p-acilea: ca se da „glas” opiniilor de *toate felurile*,
de *toate culorile*…
Ca suntem d-acord cu unele (shi *nu* cu altele), chiar *nu importa*. Important e, insa, de-a „da glas” parerilor divergente. Multzam, O.C., pentru ca o faci. Multzam ca-mi dai shi mie un loc, la „subsol”.
Parerea mea (nu cred ca greshesc), e ca iepoca „formatorilor d-opinie”, a „gurilor”, s-a chiar *dus*…
Asta pentru ca *lumea*-i „traita” de mai muuultzi altzii decat don’ Cornea, don’ MIhaies, au, don’ X, au Y (din aia care canta-n struna lu’ Ponta, au a lui Nastase – apropo, daca dau faliment, ma vreau la „mititica” lu’ Nastase, ca sa scriu & io pa blog….)
No ghine, o sara buna, Romanie draga, dormi linishtita, ca au grije *dasheptzii* da tine,
Nea Marin