„Monopolul opiniei critice s-a spulberat“. Interviu cu Dan C. MIHAILESCU

L-am vazut pentru prima data pe Dan C. Mihailescu in 1988, la Institutul „George Calinescu“. Le povestea studentilor de la Litere tot felul de povesti despre scriitorii romani, povesti pe care nici un profesor din facultate nu le-ar fi dezvaluit vreodata. Visa la o istorie a literaturii romane in care scriitorii sa fie prezenti fiecare cu suferinta lui mai mult sau mai putin ascunsa. Unii ar fi fost schizofrenici, altii paranoici, unii priapici, altii bolnavi de mania persecutiei sau de o melancolie ireversibila. Mi s-a parut atunci ca Dan C. Mihailescu este un nonconformist neobosit. Anii de dupa Revolutie au dovedit insa ca e de fapt o combinatie paradoxala intre nonconformismul cel mai cuminte si conservatorismul cel mai sturlubatic. Dupa 1989, a fost redactorul-sef al suplimentului editat de ziarul Cotidianul, Litere, arte & idei. A avut cronica saptaminala de carte la revista 22. A tradus in romaneste teatrul lui Eugen Ionescu, travaliu pentru care a primit premiul Uniunii Scriitorilor. Acum, scrie cronici in Ziarul de duminica si prezinta carti in cadrul emisiunii Omul care aduce cartea de la ProTV. Cartea sa Stingacii de dreapta i-a pus, pentru totdeauna, eticheta de intelectual de dreapta care alimenteaza, de altfel, paradoxul de care […]