MONUMENTE. Sarapis – zeu – elaborat cu grija

Sarapis (Serapis, la romani), reprezinta o divinitate elenistica hibrida, elaborata prin sincretism (intrunirea ipostazelor unor zei in persoana unuia singur) de catre teologii din marele oras egiptean Alexandria si introdusa pe acest teritoriu nord-african in timpul domniei lui Ptolemaios I (secolul al III-lea i.Hr., care devine faraon, fiind insa de origine greceasca). Se poate afirma, prin urmare, ca aparitia „artificiala“ a acestui zeu se datoreaza, in primul rind, unei necesitati politice, care sa duca la crearea unui concept religios de divinitate comuna greco-egipteana. Personajului i s-au atribuit trasaturile lui Osiris (divinitatea cea mai populara din ancestrala mitologie egipteana, simbolizind moartea si invierea periodica a vegetatiei, ideea de renastere permanenta, dar, mai ales, moartea ca trecere intr-o alta lume, al carei stapinitor este). Insa ipostazele sale esentiale au fost imprumutate de la Zeus (marele conducator al Olimpului), Dionysos (veselul protector al vitei-de-vie) si Asklepios (zeitatea tamaduitoare), toti trei de origine greceasca. In spiritualitatea elenistica egipteana el se impune ca o divinitate de capetenie, patronind tarimul mortilor, fecunditatea si medicina, iar din veacul III d.Hr. devine si zeu solar. Cultivarea cultului lui Sarapis prezenta si aspecte orgiastice, iar mai tirziu, cind aceasta religie se va raspindi in intreg Imperiul Roman, traditionalistii o […]