Moralitate si frumos

  • Recomandă articolul
Introducere Ni se spune deseori ca operele literare nu ar trebui sa caute sa tina lectii morale sau politice. La fel de des ni se spune ca, dimpotriva, exact asta ar trebui sa faca. Sa ne oprim asupra primei cerinte si sa presupunem ca, intr-adevar, operele literare trebuie sa nu caute sa le dea cititorilor lor lectii de buna purtare. Care ar fi atunci rolul literaturii? Raspunsul de moda veche e ca efortul ei trebuie sa fie acela de a-si satisface publicul. Motivul pentru care spectatorilor si cititorilor le plac Oedip rege, Regele Lear, Don Quijote, Clarissa sau Tom Jones este acela ca Sofocle, Shakespeare, Cervantes, Richardson si Fielding evalueaza corect interesele lor, prezic uimirea si risul lor, raspund adecvat gustului lor pentru drama si farsa. Succesul artistic – unii l-ar numi frumosul – e legat de ceea ce am putea numi o forta naturala de atractie. In ultimele doua secole, maxima ca literatura are a-si multumi cititorii a fost inlocuita de un nou ideal: literatura e facuta sa-si multumeasca autorii. Aceasta schimbare de accent implica si ideea ca literatura nu trebuie sa-si propuna sa le tina oamenilor lectii de purtare; ci ea trebuie sa ne educe sa intelegem si […]
Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.

object(WP_Term)#12882 (11) { ["term_id"]=> int(19326) ["name"]=> string(7) "Nr. 901" ["slug"]=> string(6) "nr-901" ["term_group"]=> int(0) ["term_taxonomy_id"]=> int(19326) ["taxonomy"]=> string(7) "numbers" ["description"]=> string(0) "" ["parent"]=> int(0) ["count"]=> int(31) ["filter"]=> string(3) "raw" ["term_order"]=> string(1) "0" }