Mostenirea Europei. Amintire despre Gadamer

Referindu-se la faimosul eseu al lui Kierkegaard, Despre gindul consolator ca in fata lui Dumnezeu nu avem niciodata dreptate, Gadamer spunea ca „aceasta consolare, care are aici o semnificatie religioasa, este de fapt un element ce conditioneaza intreaga noastra existenta“1. Mai mult, dupa ginditorul german, practica hermeneutica insasi – ca exercitiu al dialogului cu sine si cu Celalalt – se bazeaza pe faptul ca celalalt ar putea avea dreptate. Prin „celalalt“, desigur, nu trebuie neaparat inteles un „tu“ personal, in carne si oase (nu importa daca e vorba de „expertul de serviciu“ sau de omul de pe strada), ci la fel de bine un text, o opera de arta, o disciplina stiintifica sau o traditie culturala. Hermeneutica filozofica, in intelesul ei gadamerian, nu are un „obiect de studiu“ anume. Esential, in exercitiul filozofarii, este nu un continut specific, asupra caruia aceasta sa se aplece pentru a-l rasfringe conceptual, ci capacitatea de a asculta: „A da ascultare fiecarui glas si a-l lasa sa ne spuna ceva: aceasta este dificila sarcina pe care orice om o are in fata sa. Fiecare avem datoria sa ne-o amintim, dar a o aminti tuturor, cu argumente persuasive, este sarcina proprie filozofiei“2. Am citat aceste doua […]