Motivatii ale plagiatului si ale improvizatiei

Sistemul universitar romanesc se confrunta cu o criza de prestigiu: exista cadre universitare care mimeaza producerea de informatie originala, doar spre a-si confirma statutul si gradul academic. Se publica volume in tiraje de 100 de exemplare sau mai putin, cu unicul scop de a servi la sustinerea unui dosar academic. Grav e ca uneori studentii trebuie sa lucreze dupa aceste cursuri universitare improvizate. Dezghetul de dupa 1990 a produs multe universitati noi, si toate aceste noi institutii se confrunta cu aceleasi probleme structurale ca si invatamintul din anii ’50. Peste tot e nevoie de cadre noi care sa ocupe pozitiile de profesori, conferentiari, care sa devina decani sau prodecani, care sa avanseze in pozitii de directori de programe la Minister. Aceasta situatie s-a dezvoltat in paralel cu o alta particularitate a vietii academice de dupa 1990; s-a inventat un criteriu original de validare a gradelor academice de conferentiar si de profesor: scrierea de carti ca necesitate a promovarii in universitate. In majoritatea specialitatilor academice, ca sa ajunga conferentiar universitar, candidatul trebuie sa scrie cel putin o carte. Potrivit unei statistici a Ministerului Educatiei, Cercetarii si Tineretului, „la nivel national sint 25.000 de cadre didactice, dintre care intre 4.000 si 5.000 […]