MUZEELE LUMII. Arta clasificării: Kunsthaus, Zürich

Parcurs în derularea sa cronologică, Muzeul de Artă (Kunsthaus) din Zürich poate fi definit ca echivalentul unui compendiu de istoria artei din Evul Mediu pînă în secolul trecut. Cu unele excepţii, nu există epocă stilistică majoră, colectivitate semnificativă, mişcare, curent sau individualitate cu adevărat relevante fără reprezentare în spaţiile acestei instituţii. Deşi Kunsthaus nu este un muzeu de capodopere – fiind, deopotrivă, lipsit de proporţii titanice –, arareori ai ocazia de a te confrunta cu o mai interesantă clasificare a fenomenelor artei. În interiorul acesteia, unele capitole sînt, fireşte, privilegiate: clasicii modernităţii, spre pildă, sînt vizibil mai prezenţi decît artizanii Renaşterii italiene, la fel cum arta flamandă modern-timpurie păleşte în faţa desfăşurării tîrziu-medievale din spaţiul germanic. Există, apoi, o curioasă dirijare a parcursului: începi cu vechii maeştri şi închei cu răstimpul cuprins între impresionism şi avangardă, trecînd însă prin arta de după 1945. E o modalitate de a contrazice istoria, de a atenua, într-un fel, prejudecata evoluţiei. Stricta „muzeificare“ este ea însăşi, pe alocuri, contestată; colecţia iese din delimitarea arhitectonică riguroasă – în piaţa muzeului se află o replică a Porţii infernului de Rodin, o instalaţie de Calder etc. – spre a afirma, bunăoară, că arta nu mai aparţine exclusiv […]